Regele imaginatiei

On May 16, 2014 in Carti, Fantasy, SF

Regii nisipurilorDupa ce am urmarit serialul “Game of Thrones” am devenit brusc interesat de saga lui George R.R. Martin, banuind ca exista o istorie si o lume aferenta ei – amandoua construite (poate) stand pe umerii uriasilor genului fantasy. Am amanat insa lectura celor cinci volume si am cumparat un altul, “Regii nisipurilor” sperand astfel sa ma acomodez si sa descopar stilul scriiturii lui Martin.

De departe, cea mai profunda povestire este “Flori amare”.Nu numai ca Martin creeaza o lume in citeva pagini, dar introduce si concepte care in contextul lumii imaginate (multi dintre noi s-au obisnuit cu idealizarea lui Tolkien) par neverosimile: minciuna, lupta pentru hrana, tradarea intinsa peste generatii. Vampirii sunt si ei prezenti, subtil insa, iar atmosfera usor horror intregeste povestirea.

“Calea crucii si a dragonului” pune in text o idee general-valabila (in unele cazuri si pentru anumiti indivizi) fauritorii de religii, Mincinosii. In cele din urma, trebuie sa credem in ceva.

La fel ca in “Flori amare”, Martin reia in “Prieteni nedespartiti” acelasi ton horror-depresiv, de data aceasta fiind expusa o controversa infinita a iubirii conditionate de un sistem moral impus de colonizarea partilor de specia umana.

“Regii nisipurilor” este o redare excelenta a dominatiei pe care omul si-o impune in natura. Excentricitatea lui Simon este pretextul excelent pentru Martin – in cele din urma tragedia este valabila si in zilele noastre – consumerismul meschin de dragul sadismulului, placerii.

George R.R. Martin depaseste limitele imaginatiei invitandu-te intr-un preludiu al scriiturii care ulterior va redefini genul SF si Fantasy.

Cantec de gheata si foc

Articol postat de: Mihai Persinaru


Adauga un comentariu

RSS