Războinicii 2

Volumul al doilea din Războinicii, respectă şi el ideea “suportului rotativ de cărţi” introdusă în prefaţa din primul volum. Povestirile cu o puternică încărcătură psihologică se desfăşoară în epoci diferite care sunt doar un decor, trăirile eroilor fiind reprezentative pentru rasa umană, indiferent de loc şi timp.

Dorinţa nestrămutată de a fi liber şi uman, chiar dacă riscul e mai mare decât pierderea vieţii, lupta până la ultima resursă pentru a salva omenirea şi interesant e că locul desfăşurării e în România zilelor noastre, în locuri şi cu numele personajelor familiare, un amestec neobişnuit de real şi fantastic , prezent , trecut şi viitor ( “Afară din beznă”, a lui David Weber).

În ce priveşte locul desfăşurării acţiunii, locaţiile dau frâu liber imaginaţiei : ultimele zile ale Cartaginei, Carpaţii României moderne, stepa de-a lungul Volgăi după un război ce a devastat omenirea, o lume subterană utopică , secretă şi parazitând războiul de la suprafaţă, Marocul sec.al VII-lea, un turnir medieval, un fort la o graniţă într-un pustiu nisipos.

Realizatorii antologiei afirmă ca au cerut autorilor câte o poveste despre un războinic, dar deşi în fiecare povestire întâlnim unul din modelele clasice ale războinicului şi chiar imaginea directă sau indirectă a unui război, totuşi lupta nu se duce cum ne-am aştepta ajungând chiar la luptă împotriva războiului (“Ninieslando”, de Howard Waldrop), la viaţa aspră de soldat privită ca o penitenţă (“Legiune este numele meu”, de David Morell), la lupta cu prejudecăţile (“Fetele de la Avenger”, de Carrie Vaugh) sau şi chiar lupta împotriva distrugerii psihice ( “Pergamentul”, de David Ball).

Un caz aparte îl reprezintă câinele luptător din “Groapa”, de James Rollins, dar tot ce i se întâmplă acestuia poate fi transpus la nivel psihologic şi unui luptător uman, fiind ilustrat de proverbul “nimeni nu e atât de bun încât să nu se poată înrăi, nici aşa de rău încât să nu se poată îndrepta”.

Cele două volume le-am citit cu atenţie în timpul atât de darnic al vacanţei. Recunosc ca întotdeauna m-a fascinat prezentarea aceleiaşi teme văzută prin ochii atâtor oameni diferiţi. E ca o lecţie de creativitate. Chiar dacă nu toate povestirile mi-au plăcut, chiar dacă unele le-aş fi scurtat iar altele le-aş fi dezvoltat, totuşi cele două volume lasă o impresie de neşters. Şi nu poţi să nu te întrebi ce factor determină victoria într-o luptă, ce calităţi sunt necesare unui luptător pentru a învinge pentru că fiecare duce o luptă şi fiindcă aşa cum spune G. B. Shaw: “Cel care n-a luptat niciodată nu a trăit niciodată”.