Fanii lui George R. R. Martin au fost nevoiţi să aştepte timp de şase ani până la publicarea celui de-al cincilea volum din seria „Cântec de gheaţă şi foc”, „Dansul dragonilor”.

Aşa cum ne-a obişnuit deja, fiecare capitol este scris din punctul de vedere al unui anumit personaj, cunoscut din cărţile precedente ale seriei sau nou introdus. O parte din evenimente are loc concomitent cu cele prezentate în „Festinul ciorilor”, ca mai apoi firele narative să se întâlnească la un moment dat, deşi nu putem spune acelaşi lucru şi despre personaje. Mult timp este petrecut pe drum, călătorind dintr-un loc în altul într-o perioadă în care viteza maximă de deplasare este dată de puterea unui cal sau a unei corăbii, asta dacă nu ai nenorocul să fi prins într-un război sau să fii asasinat pe drum.

Absentă în „Festinul ciorilor”, Daenerys ocupă un loc de onoare, beneficiind de deosebit de multă atenţie din partea autorului. Ultima descendentă a dinastiei Targaryen, aceasta domneşte în Meereen, unde se confruntă cu realitatea că de multe ori conducerea unui oraş este chiar mai dificilă decât cucerirea lui. Nici măcar o căsătorie aranjată nu poate salva situaţia, iar iubirea îi aduce mai multă durere decât fericire. În plus, dragonii au mai crescut, devenind greu de stăpânit, şi îi provoacă necazuri la rândul lor.

La Zid, John Snow, în calitate de Lord Comandant, continuă pregătirile în aşteptarea iernii care se anunţă tot mai aproape. Presiunile din partea lui Stannis cresc, având pretenţii şi cerinţe tot mai mari, deşi Rondul de Noapte a fost întotdeauna o instituţie de sine stătătoare, fără afilieri politice. Permiterea accesului oamenilor liberi la sud de Zid este o măsură strategică oarecum controversată în rândul oamenilor săi, diferenţele de opinie devenind tot mai evidente. Citeste mai mult »

Shining – o alta capodopera a maestrului Stephen King. Dupa parerea mea as zice, cea mai buna carte a sa. Voi incepe prin a va spune ca acest roman este incredibil de bine scris, iar King isi foloseste toate trucurile literare pentru a ne surprinde. Si cum era de asteptat, ii reuseste foarte bine!

Romanul Shining este populat in principal, de catre familia Torrance, si anume: tatal Jack, sotia sa Wendy, si fiul Danny, care va avea un rol foarte important in desfasurarea actiunii.

Intriga ia nastere in momentul in care Jack, este trimis sa lucreze in Colorando, la un hotel vechi, izolat si uitat de lume si cu ierni foarte aprige.
Mi-a placut foarte mult la acest roman felul in care au fost construite personajele. De exemplu Jack, un personaj ambivalent. Partea “pozitiva” a acestui personaj se afla in dorintele sale arzatoare de a fi un om bun: un sot bun, un tat bun si un scriitor bun. Pe de alta parte, este un personaj tragic, un alcoolic in procesul de recuperare. Cum nu era de ajuns, are si o personalitate sociopata, ce s-a format in copilarie datorita tatalui alcoolic si abuziv, si a ajuns sa se manifeste in perioada adulta. Si ghinionul face ca, acest mediu, hotelul, sa ii amplifice trasaturile..monstruoase ale lui Jack.

Si Danny? Da….Danny are…stralucirea!! Este un baietel inteligent, rabdator, iubitor, iertator, si bun. Are si o putere supranaturala, cum era de asteptat, putere ce il face sa se gandeasca daca mai sunt si altii asemenea lui. Insa cel mai “sumbru” lucru de spus, cand vine vorba de Danny, este faptul ca a fost abuzat de catre Jack (acesta urmand tiparul tatalui sau).

The Shining este o poveste foarte intunecata, in care lucrurile o iau razna in acel vechi hotel. Este o poveste te care te atasezi, un labirint din care nu mai scapi. O poveste pe care nu vrei sa o citesti noaptea! Citeste mai mult »

”Jocul lu Ender” s-a finalizat cu exterminarea unei întregi rase de ființe inteligente, conştiente de propria existenţă, chiar dacă principalul jucător, copilul Ender, nu a înțeles decât în ultima clipă miza reală a jocului la care participa.

În ”Vorbitor în numele morților”, însă, Ender este un tânăr de 36 de ani, împovărat de conștiința exterminării Gândacilor, care străbate galaxia în căutarea răscumpărării păcatului său. Și spun ”păcat”, nu doar vinovăție, pentru că acest al doilea roman din saga lui Ender are o componentă religioasă foarte puternică.

Astfel, mare parte din acțiunea romanului se desfășoară pe planeta Lusitania, casa unor vietăți mici, denumite de coloniști (care erau portug¬hezi prin limbă, brazilieni prin cultură şi catolici prin credinţă) pequeninos – purceluşi, ființe ce constituiau primele forme inteligente de viaţă extraterestră descoperite de oameni, după Xenocidul Gândacilor. Deși din punct de vedere tehnologic aceștia erau primitivi, totuși foloseau unelte, îşi construiau case, aveau un limbaj al lor (destul de greu de înțeles de către colonișit), iar toate acestea i-au făcut pe membrii Congresului Stelar al Celor O Sută de Lumi să îi considere ”o nouă șansă oferită de Dumnezeu pentru mântuire, după distrugerea Gândacilor”.

Numai că, după uciderea sângeroasă a unuia din xenobiologii care îi studiau, legea care guverna relațiile dintre coloniștii Lusitaniei și pequeninos – ”Purceluşii nu trebuie să fie tulburaţi” – nu mai este valabilă, iar Vorbitorul în Numele Morților Andrew Wiggin (care renunțase la numele de Ender și își petrecea timpul predând în oraşul universitar Reykjavik, de pe planeta Trondheim) este invitat pe Lusitania, să clarifice gestul inexplicabil al purcelușilor. Citeste mai mult »

Am descoperit cartile Rodicai Ojog-Brasoveanu acum cativa ani, cand verisoara mea mi-a spus ca a citit “Buna seara, Melania” si i-a placut tare mult. Avand in vedere ca o aveam si eu in biblioteca, am zis sa incerc si eu sa o citesc. Ma felicit pentru decizia aceea. De atunci am citit toate cartile scrise de ea pe care am pus mana si nu exista nici macar una singura care sa nu imi fi placut. Nici macar una. Din contra, absolut fiecare m-a impresionat si m-a fascinat, facandu-ma sa o apreciez din ce in ce mai mult. Din acest motiv, v-as ruga sa aplicati ceea ce o sa spun in continuare tuturor cartilor ei.

Mi-am cumparat “Poveste imorala”, de ce sa mint, datorita titlului. M-a intrigat, mai ales pentru ca stiam ca o mare parte a cartilor ei au fost scrise in perioada comunista, doamna Rodica insasi nefiind chiar tanara. In plus, m-am intrebat cum poate sa imbine imoralitatea cu o poveste politista? Fara sa mai insist, m-a facut curioasa inca de la inceput si nu m-a dezamagit deloc.

Ca toate cartile cu care ne-a obisnuit deja, este foarte palpitanta, bine scrisa si cu personaje fabuloase. Povestea incepe, ca in orice roman politist, cu niste crime, mai precis cu descoperirea cadavrelor mai multor prostituate de lux. Curand dupa accea intra in scena si anchetatorii, capitanii Costea si Badoiu, porecliti foarte sugestiv Babuinul si Herculache. Amuzanti, interesanti si cu un farmec aparte, greu de descris, cei doi sunt, din punctul meu de vedere, un deliciu. Obisnuita pana atunci doar cu Melania Lupu, am avut, recunosc, cateva retineri cand am vazut ca ea nu este prezenta, dar s-a demonstrate ca nu am avut de ce. Felul in care sunt prezentati, cu toate amanuntele acelea specific romanelor Rodicai si care le dau viata si o personalitate unica m-a fascinat si m-a facut sa ii inteleg si sa traiesc cu ei toate evenimentele din carte. Citeste mai mult »