Marte mi s-a parut intotdeauna o planeta fascinanta. Desi in momentul in care am fost suficient de “mare” ca sa inteleg cum stau lucrurile, deja se eliminase posibilitatea ca Marte sa fie locuita de extraterestrii, intotdeauna mi-au placut povestirile SF in care o alta civilizatie se gasea la doar cateva mii de kilometri de Pamant. Fie ca erau omuleti verzi sau ceva mult mai complex, fie ca erau prietenosi sau ne voiau moartea, imi placea sa-mi imaginez ca era cineva cu adevarat acolo cat timp citeam povestiri cu martieni.

“Imparatul de pe Marte” nu este o asemenea povestire. Planeta e rece si pustie, cu exceptia colonistilor de pe Terra care incearca sa o faca putin mai ospitaliera pentru oameni. Jeff considera sederea sa pe Marte ca fiind doar o etapa din viata lui, etapa care il va ajuta sa castige suficient cat sa imbunatateasca starea materiala a familiei. Insa atunci cand afla ca intreaga sa familie a pierit intr-un accident pe Terra, Marte devine evadarea lui Jeff dintr-o realitate in care este la fel de singur cum este omenirea in Sistemul Solar. Tanarul citeste avid toata literatura fantastica legata de planeta rosie, si incet-incet, isi creaza un taram de poveste in care nu numai ca nu e singur, dar planeta rosie este intr-adevar populata de extraterestrii si Jeff este insusi Imparatul de pe Marte.

Mi s-a parut o poveste emotionanta despre un om care isi gaseste evadarea in literatura si in propria imaginatie si care, in final, reuseste sa-si recapete echilibrul. Ceea ce mi s-a parut incredibil de frumos si de altruist a fost gestul sau din final: inainte de a parasi planeta care a reprezentat pentru el un adevarat Purgatoriu, Jeff face colegilor si viitorilor vizitatori ai planetei un cadou, zic eu, nepretuit. Citeste mai mult »

In romanul fantasy “Lumina care se stinge” regasim stilul inconfundabil care l-a consacrat pe George R.R. Martin: creaza cu pricepere o intreaga lume undeva la marginea Caii Lactee – Valul Diavolului dincolo de care se intinde spatiul intergalactic

( Marea Neagra). In acest colt de galaxie regasim 14 colonii intemeiate de oamenii odata cu avantul zborurilor intragalactice.
Actiunea se desfasoara pe o planeta ratacitoare Worlorn descoperita de cateva secole si care odata cu apropierea de Sistemul Stelar Multiplu Crucea de Foc este teraformata timp de un secol si dotata cu un scut tobian(una din cele 14 colonii ale vechiului Pamant) care ii asigura o entropie optima mentinerii vietii in perioada cand va tranzita Sistemul Stelar Multiplu. Perioada de tranzit in acest sistem a planetei Worlorn a fost denumita Festivalul si toate cele 14 colonii din acel colt al galaxiei isi construiesc cate un oras care sa reprezinte specificul fiecarei planete. La momentul desfasurarii actiunii planeta Worlorn deja se afla la periheliu si urma sa reintre in spatiul rece interstelar pana la un viitor tranzit al unei alt sistem stelar urmand sa se reinstaureze inghetul.

Astfel gasim planeta Worlorn practic depopulata de milioanele de vizitatori din perioada Festivalului ; mai gasim cateva sute de oameni imprastiati sporadic prin orasele construite cu ocazia evenimentului.

Personajul principal , Dirk t ‘Larien este originar de pe planeta Braque si soseste pe Worlorn in cautarea unei foste iubiri –Gwen Delwano alaturi de care traise o poveste de dragoste in urma cu sapte ani. Se cunoscusera cu multi ani in urma pe planeta Avalon. Este intampinat de Gwen si de un kimdissian Arkin Ruark . Cei doi lucreaza la un proiect ecologic ale carui concluzii urmeaza sa fie publicate dupa reinstalarea calotei glaciare pe Worlorn.

Pe Gwen o gaseste implicata intr-o relatie trilaterala insolita cu doi kavalari Jaan Vikary si teynul acestuia Garse Janacek. Practic ea avea un rol de sotie a lui Jaan , dar pe de alta parte, acesta o impartea si cu Garse Janacek.

Revenind la planul general , practic fiecare planeta are o cultura proprie si obiceiuri fundamental diferite si care cu ocazia Festivalului interactioneaza sau intra in competitie sau conflict.

Kavalarii erau originari de pe Inaltul Kawalaan si cu ocazia Festivalului construiesc orasul Larteyn in care- la momentul sosirii lui Dirk- mai locuiau 21 de persoane – in majoritate membrii ai castei traditionaliste Braith si care se aflau pe Worlorn pentru a vana « oamenii copie » adica oameni de alta origine decat cea kavalara.
Astfel conform traditiei kavalare barbatii se intovaraseau pe viata intr-o relatie teyn si teyn denumita si legatura de fier si piatra incandescenta care reflecta fratia si spiritul kavalar razboinic. Intre Jaan Vikary si Gwen Delwano gasim o relatie de argint si jad –betheyna, fiind in acelasi timp si crobetheyna lui Garse Janacek.
Jaan Vikary este membru al castei progresiste Ironjade si are rang de inalt patrician. O cunoaste pe Gwen cu ocazia studiilor sale pe planeta Avalon –atunci cand, in urma unei munci de cercetare laborioasa, scrie o istorie a Inaltului Kavalaar. Desi membru al unei caste razboinice Jaan dovedeste o deschidere surprinzatoare si o capacitate de a intelege spiritul altor culturi ale altor planete. Astfel in contradictie cu spiritul razboinic al kavalarilor il primeste rezonabil pe Dirk.
In primele zile ale vizitei pe Worlorn, Dirk viziteaza impreuna cu Gwen toate orasele construite cu ocazia Festivalului. Impresioneaza in special orasul costruit de emereli denumit sugestiv “Provocare” si care era un turn inalt de 2000 de metri si care putea adaposti o populatie de douazeci de milioane de oameni dar in care se mai gaseau cateva sute de rezidenti. Un alt oras interesant este Kryne Lamiya- construit de cei de pe planeta Zorii Intunecatii si care avea un sistem de turnuri in care curentii de aer cantau neintrerupt o simfonie neomeneasca care inducea o stare de depresie perpetua.
Pe fondul acestor vizite , Dirk si Gwen rememoreaza episoade din relatia lor trecuta si ne lasa sa intelegem ca ; in vreme ce Dirk o idealiza pe Gwen si o asocia unei persoane angelice si plapande –Jenny ; Gwen avea o fire aspra si hotarata care dorea sa fie tratata de la egal la egal. Aceste diferente de perceptie duc la ruperea relatiei in cele din urma. Dirk soseste pe Worlorn dupa ce primeste in prealabil bijuteria soptitoare de culoare rosie cu nervuri negre subtiri impachetata in argint si catifea neagra si care era simbolul relatiei lor trecute. Citeste mai mult »

Daca va displac cartile plictisitoare, siropoase si doriti sa lecturati un roman captivant, recomandabil este sa cititi “Blaze“, o carte a inegalabilului Stephen King – regele thriller-ului si suspansului in literatura contemporana. Am ” digerat’ rapid aceasta placuta lectura scrisa initial in 1973 sub pseudonimul Richard Bachman dar publicata cu treizeci de ani mai tarziu.

Nu degeaba se spune despre Stephen King ca este, poate, cel mai citit autor american in viata. Mai mult , se afirma ca daca am lua in considerare pe toti practicantii din Statele Unite ai lecturii in locuri publice , ca de exemplu: metrou, aeroporturi si gari in salile de asteptare desigur, din cinci oameni, trei dintre ei citesc o carte de-a lui Stephen King.

Romanul ilustreaza intreaga desfasurare a vietii lui Clayton Blaisdell jr, un urias de doi metri si cincisprezece centimetri avand din pacate IQ-ul invers proportional cu statura, alias Blaze. Actiunea este prezentata alternant pe doua planuri, cel actual in care Blaze cauta sa dea lovitura vietii programata impreuna cu bunul sau prieten George , de rapire a pruncului unui mare bogatas pe nume Joseph Gerard, cat si in trecut, acest plan descriind copilaria nefericita a lui Blaze, ramas orfan de mama la o frageda varsta, aproape mutilat de tatal alcoolic si crescut in Leaganul Hetton.

Deschizand volumul am fost atras de motto-ul “Acestea sunt mahalalele sufletului (John D. MacDonald)” Intr-adevar cartea patrunde in cotloanele ascunse al sufletului lui Blaze ceea ce ne face sa constatam ca sufletul unui delicvent, oricat de intunecat ar fi, are si parti umane.
Blaze si George, cel mai bun prieten al lui, un abil escroc si infractor planuiesc rapirea susmentionata. George moare intr-o altercatie la un joc de zaruri. Blaze ramane sa dea singur lovitura. Dar cu inteligenta lui deficitara nu se poate descurca abil. Deseori ii apare din neant bunul sau prieten George care-l ajuta. Citeste mai mult »

Stephen King ne-a obsinuit cu romane pline de suspans, ce iti creaza o imagine vizuala aproape de realitate a ceea ce se inampla si care te fac sa nu mai dormi linistit cateva zile. Daca esti un fan al filmelor de groaza si nu ai gasit inca un film care sa te sperie cu adevarat, iti recomand sa incerci o carte de Stephen King. Totul este atat de amanuntit descris ca aproape vezi in fata ochilor cum Pennywise, clovnul in costum viu-colorat ii ademeneste pe tinerii trecatori de pe strada cu baloane, castane coapte, covrigei si cu minunate promisiuni.

“Orasul bantuit” este unul dintre cele mai bune romane ale extrem de talentatului autor de literatura horror si science fiction. Totodata este si unul dintre cele mai bune romane ale secolului 21. Fiind si unul dintre autorii mei preferati, m-am incumetat, la drept vorbind, s-o citesc. Şi nu-i deloc mică! Cartea este în format A4 şi n-are decât 1200 de pagini! Dar nu aspectele fizice o fac o carte extraordinara. Nu, nicidecum! Geniul horror al lui King isi „face de cap” in aceasta carte. Renumitul autor reuseste sa capteze atentia cititorului, cu iscusinta si mult talent astfel incat doar greutatea cartii il mai leaga pe acesta de realitatea inconjuratoare. King însusi recunoaste ca este unul dintre autorii care nu-si poate vindeca procesorul de texte de „diaree”, astfel incat a reusit sa creeze o lume veritabila in care te prinde cu totul.

In fapt, cartea cu titlul sugestiv „Orasul bantuit” ne introduce intr-un scenariu sumbru. Un Monstru, o prezenta malefica venita din cosmos cu multe milioane de ani in urma, rapeste locuitorii din oraselul Derry, Maine, majoritatea celor rapiti fiind copii. Pennywise, clovnul imbracat intr-un costum viu-colorat ii ademeneste pe tinerii trecatori cu baloane colorate, covrigei si castane coapte si cu o multime de promisiuni minunate. La propriu! Cartea ne infatiseaza „drumul” exorbitant al celor sapte personaje aflate in pragul pubertatii, istoria lor, felul cum s-au intalnit si prietenia dintre ei. Intamplarile din romanul “Orasul bantuit” se desfasoara pe doua planuri. Primul este povestea celor sapte personaje principale care de altfel, in primul plan al povestirii sunt inca niste copii, iar cel de-al doilea plan se petrece cu 27 de ani mai tarziu, cu aceleasi personaje dar de data aceasta acestia fiind niste adulti in toata firea. Clovnul Pennywise deschizand un nou ciclu de rapiri, cele sapte personaje principale (care au avut de-a face cu Monstrul si in copilarie) isi reunesc fortele sperand ca de data asta sa il infranga definitiv pe Pennywise. Cine castiga insa cumplita lupta ce se anunta, las placerea cititorului sa o descopere. Citeste mai mult »