Marte mi s-a parut intotdeauna o planeta fascinanta. Desi in momentul in care am fost suficient de “mare” ca sa inteleg cum stau lucrurile, deja se eliminase posibilitatea ca Marte sa fie locuita de extraterestrii, intotdeauna mi-au placut povestirile SF in care o alta civilizatie se gasea la doar cateva mii de kilometri de Pamant. Fie ca erau omuleti verzi sau ceva mult mai complex, fie ca erau prietenosi sau ne voiau moartea, imi placea sa-mi imaginez ca era cineva cu adevarat acolo cat timp citeam povestiri cu martieni.
“Imparatul de pe Marte” nu este o asemenea povestire. Planeta e rece si pustie, cu exceptia colonistilor de pe Terra care incearca sa o faca putin mai ospitaliera pentru oameni. Jeff considera sederea sa pe Marte ca fiind doar o etapa din viata lui, etapa care il va ajuta sa castige suficient cat sa imbunatateasca starea materiala a familiei. Insa atunci cand afla ca intreaga sa familie a pierit intr-un accident pe Terra, Marte devine evadarea lui Jeff dintr-o realitate in care este la fel de singur cum este omenirea in Sistemul Solar. Tanarul citeste avid toata literatura fantastica legata de planeta rosie, si incet-incet, isi creaza un taram de poveste in care nu numai ca nu e singur, dar planeta rosie este intr-adevar populata de extraterestrii si Jeff este insusi Imparatul de pe Marte.
Mi s-a parut o poveste emotionanta despre un om care isi gaseste evadarea in literatura si in propria imaginatie si care, in final, reuseste sa-si recapete echilibrul. Ceea ce mi s-a parut incredibil de frumos si de altruist a fost gestul sau din final: inainte de a parasi planeta care a reprezentat pentru el un adevarat Purgatoriu, Jeff face colegilor si viitorilor vizitatori ai planetei un cadou, zic eu, nepretuit.
Insa ceea ce mi-a placut cel mai mult in revista aceasta a fost articolul lui Tudor Ciocârlie in care trece prin istoria planetei Marte ca motiv in literatura si am redescoperit planeta rosie ca un izvor continuu de inspiratie pentru autorii de SF care au plasat atat de aproape – si totusi atat de departe – povestiri despre civilizatii incredibil de diferite sau de asemanatoare cu a noastra sau povestiri despre aventuri iesite din comun. Am intalnit cateva titluri care mi-au atras atentia si pe care vreau sa le citesc cu, sper eu, la fel de multa aviditate ca Jeff.
Asadar in asteptarea volumului urmator, recomand aceasta revista tuturor fanilor literaturii SF si, daca nu v-ati cumparat inca primul volum, atunci ce mai asteptati? Merita!
Adauga un comentariu