Am fost putin intimidat la inceput de dimensiunile cărţii, dar dupa primele 50 de pagini am fost cucerit, iar dupa inca 50 deja incepeam sa ma ingrijorez ca o sa se termine prea repede (trebuie sa stiti starea aia oribila de sevraj intelectual de dupa terminarea unei carti captivante).

V.V. nu m-a impresionat in mod deosebit prin scriitura, insa nu avea cum sa dea gres cu cele 2 idei extraordinare care fac practic toata cartea. In SF-ul de azi se poarta reciclarea acelorasi idei obosite si valoarea mai tuturor cartilor nou-aparute este data mai degraba de abilitatile autorului de a brodi frumos pe o tema arhicunoscuta.

Ei bine, “Foc in Adanc” aduce nu una, ci 2 idei ravasitor de proaspete, care cu siguranta vor mai fi “imprumutate” si de alti autori. Imi permit sa le descriu pe scurt, fara ca asta sa constituie un spoiler, pentru ca si V.V. le introduce explicit chiar de la inceputul cartii: Citeste mai mult »

Anul acesta pe 21 septembrie scriitorul meu preferat va implini 66 de ani. Cati ani de creatie – nu stiu, avand in vedere ca a inceput sa scrie povestiri inca din scoala generala. Cu peste 70 de carti care ii poarta semnatura, Stephen King este unul dintre cei mai prolifici autori contemporani si cel mai bine vandut scriitor de literatura horror.

Este deja celebru sondajul potrivit caruia din cinci persoane care citesc o carte in spatiile publice, trei sunt adancite intr-un roman semnat Stephen King.

Pot spune si eu, la randul meu, ca sunt un fan al acestui celebru scriitor american. Pot spune chiar ca e scriitorul meu preferat si ca ma mandresc cu un intreg raft de carti scrise de el. Dupa cum bine stiti, multe dintre cartile horror scrise de el au fost ecranizate, acestea avand parte de un mare succes. Poate ca citesc cartile acestui celebru scriitor tocmai pentru a compensa lipsa filmelor horror din viata mea, filme pe care pur si simplu nu le pot urmari si daca as face altfel, m-as alege cu un infarct. Sa nu va ganditi ca aceste carti nu o sa va sperie, ci, din contra, sunt chiar infioratoare si, asa cum scrie pe coperta romanului “Orasul bantuit” , “cartea trebuie citita intr-o incapere bine luminata”.

Dintre toate cartile lui Stephen King , “Orasul bantuit” este romanul meu preferat.

„Silueta era imbracata in ceva ce parea a fi un costum de clovn alb-argintiu. Falfaia imprejuru-i in vantul polar. Avea in picioare niste enormi pantofi portocalii, asortati cu nasturii-pompoane care se insirau pe partea din fata a costumului, intr-o mana strangea un manunchi de sfori ce se inaltau spre o multime de baloane, iar, cand observa ca acestea pluteau in directia sa, Ben se simti cuprins si mai puternic de sentimentul irealitatii. Inchise ochii, si-i freca si ii deschise iar. Baloanele continuau sa pluteasca spre el.“ – Stephen King, Orasul bantuit. Citeste mai mult »

Ultimul numar aparut din Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice ofera cititorului un mix interesant de literatura SF, fantasy si articole variate despre stiinta, opere literare care au ca tema calatoria in timp, precum si alte subiecte ce asteapta sa fie descoperite de fiecare in parte.

Povestirea lui Ted Chiang, din acest numar al CPSF, face toti banii, mai ales ca ‘Negutatorul si poarta alchimistului’ este un text premiat cu un Hugo si cu un Nebula, astfel ca din start interesul pentru o eventuala lectura este unul crescut. Eroul povestii este Fuwaad ibn Abbas, un negustor din Bagdad, care trebuie sa-l induplece pe marele emir sa-l lase in viata, dupa ce a fost capturat in urma unor aventuri incredibile… Pentru a-si salva viata, negustorul va povesti emirului, pe ocolite, toata tarasenia care l-a adus in situatia grea in care se afla. Astfel, aflam ca Bashaarat, un alchimist batran, i-a dat negustorului posibilitatea sa foloseasca o poarta magica, capabila sa-l transporte in Bagdadul trecutului sau al viitorului… Totodata, pe langa revelatia privind calatoriile in timp, negustorul va avea prilejul sa asculte istorisirile alchimistului, referitoare la cei care au folosit poarta respectiva inaintea lui. Drumul negustorului, care va dori sa repare o greseala din trecut, este unul sinuos, cu destule peripetii, insa povata ce ar putea fi trasa de acesta este aceea ca un lucru odata facut, el nu mai poate fi schimbat, cel putin nu in totalitate.

Printre povestile spuse de alchimist se numara cea a unui franghier norocos, care gaseste o comoara, si cea a unui tesator care s-a autojefuit, sperand ca o va duce mai bine, dar intarind de fapt greseala eului sau mai varstnic.

Nuvela lui Ted Chiang, ‘Negutatorul si poarta alchimistului’, este o excelenta poveste SF, dar care contine si elemente fantasy, ori unele tuse vagi specifice literaturii filosofice, psihologice, istorice si religioase. Una din povestirile care iti raman intiparite in suflet, si pe care vei fi dispus sa o recitesti cat mai repede. Citeste mai mult »

Nu mi-e uşor să încep. Nici autorului nu-i i-a fost uşor să-nceapă. Există tot soiul de idei bine definite pentru conţinut dar nicidecum o introducere.

Aş putea să spun că timp de 4 ani am aşteptat cartea cu sufletul la gură iar atunci când a apărut pe site am puşcat butonul de comandă. Sau de ce în tot timpul ăsta nu am pus mâna pe o ediţie englezească? Pentru că acolo, undeva, ştiam că Nemira ne va face plăcerea şi ne va da şi ultima bucată din saga Heechee.

Şi a apărut! Evident, mi-am procurat-o încă din primele zile, dar, mi-a luat multişor să o diger, pentru că în ciuda părerilor adesea negative asupra acesteia, este o carte foarte viscerală (profundă).

Trebuie neapărat să menţionez că în aşteptarea cărţii am recitit primele trei volume şi faţă de acelea Consemnările Heechee se axează mai mult pe principalul subiect al cărţii. În primele volume, autorul umplea capitole cu fleaşcuri precum petreceri, camera de spital a nu ştiu cui, partide de sex şi chestii din alea, aţi prins ideea oricum. Nu vreau să umplu acest text cu elemente de conţinut dar vreau să spun că povestea este chiar reuşită.

Am resimţit şi un iz puternic de Mark Twain (autorul pe blogul său chiar menţionează că MT este autorul său preferat) atunci când nişte personaje au fost răpite şi purtate cu barca printre insule exotice. Mi-a plăcut şi că autorul şi continuat şi rolul de profesor de astronomie prin intermediul lui Albert Einstein şi cel de psihanalist prin rolul bunului nostru prieten; Sigfrid vos Psiho, şi odată cu aceştia, şi frământările metafizice ale lui Robinette. Vreau să spun că nu mă aşteptam ca Pohl să dea la propriu sentimente unor „maşini” dar uite că a făcut-o. Şi a făcut-o bine. E plăcut să citeşti despre cum am putea fi dacă creierele noastre ar fi stocate, dar faţă de calculatoare, să mai poţi savura şi o bere! Citeste mai mult »