Prima data am vazut Ucenicul Asasinului in engleza, la Carturesti, iar atunci cand am aflat de pe blogul Nemira ca este programat pentru Gaudeamus, mi-am pus in gand sa cumpar cartea. Ma atrasese ultima coperta pe care scria „Calcand pe urmele lui George R.R. Martin, Hobb straluceste in abilitatea de a crea personaje cu psihologie credibila, manipulate si compromise de intrigi politice.”

Fiecare capitol din romaul lui Robin Hobb incepe cu un fel de povestioara, scrisa de personajul principal. Principala poveste a cartii dezvolta istoria copilului unui print mostenitor care nu a fost recunoscut oficial ca fiind ruda cu familia regala. Copilul este crescut in grajduri, departe de viata pe care ar fi trebuit sa o aiba un fiu de viitor rege si se numeste Fitz. Mai tarziu va deveni FitzChivarly care inseamna „fiul lui Chivarly”.

Cartea este scrisa la persoana intai si incepe cu prima amintire a lui Fitz. Acesta isi aminteste cum la varsta de sase ani a fost adus la castel de bunicul lui si cum a fost dat in grija ingrijitorului grajdurilor. Citeste mai mult »

Recunosc rusinata ca am lasat in biblioteca mai mult de un an primele doua volume ale seriei Cantec de gheata si foc scrise de George R. R. Martin. Reticenta mea venea atat din dimensiunea seriei (daca nu-mi place oare ma voi simti obligata sa o termin asa cum mi s-a mai intamplat?) cat si din faptul ca e inca neterminata (daca imi place prea mult ce fac pana vor fi traduse urmatoarele doua carti? Dar pana se hotaraste Martin sa publice continuarile?). Ei bine curiozitataea mea a castigat batalia sustinuta de promptitudinea cu care Nemira a tradus si a publicat Iuresul sabiilor si Festinul ciorilor astfel ca de sarbatori am avut parte de un maraton neplanificat, dar binevenit.

Actiunea are loc pe un continent imaginar intr-o perioada asemanatoare Evului Mediu european. Nordul, tot timpul rece, este marginit de un zid inalt de 200 de metri si lung de sute de kilometri dincolo de care traiesc oameni dar si creaturi necunoscute, dar temute.

Urzeala tronurilor incepe printr-un prolog dedicat Zidului, dar mai ales intinderilor de dicolo de el. Desi subiectul nu m-a acaparat pe moment, a devenit ulterior una din partile cele mai interesante prin misterul care inconjoara atat motivul constructiei lui cat si pe “Ceilalti” locuitori ai tinuturilor izolate prin aceasta constructie masiva.
Citeste mai mult »

Primele 50 de pagini din Hyperion, cartea lui Dan Simmons mi s-au parut putin greoaie, pana la sfarsit, insa, am gasit o placere deosebita in a citi aceasta carte. Prima parte a romanului prezinta o lume foarte neobisnuita, cu foarte multe planete locuite de oameni. Acestea sunt imprastiate in tot universul si poarta numele de Hegemonie. De asemenea, sunt locul de desfasurare a numerose culte religioase total necunoscute, dar si derivate din toate religiile existente in acest moment pe Pamant.

In ciuda faptului ca temele religioase sunt  destul de pregnante in carte, subiectul principal al romanului este povestea a sapte personaje, pornite intr-un pelerinaj pe planeta Hyperion cu scopul de a-l gasi pe misticul Shrike.

Personajele se cunosc pentru prima data la inceputul pelerinajului si pe tot parcursul calatoriei lor isi povestesc modul in care au ajuns sa ia pare la acest pelerinaj si care este scopul fiecaruia. Fiecare poveste este captivanta si complet diferita de celelalte. Cu fiecare pagina care trece incepi sa intelegi tot mai bine care este universul in care are loc desfasurarea actiunii. Astfel, la un moment dat, devii capabil sa iti construiesti singur o imagine a Hegemoniei si sa intelegi acel moment din istoria omenirii inventate de Dan Simmons. Citeste mai mult »

Ce este Nimicul de temut? Nimic altceva decat sfarsitul de neevitat al oricarei existente pamantene, moartea, dar si subiectul cartii omonime a lui Julian Barnes. Romanul este un amestec de intamplari biografice si fictiune si expune o suma de reflectii asupra mortii.

Subiectul generos al cartii ofera autorului posibilitatea sa defineasca moartea in functie de numerosi factori. Astfel, trecerea pe celalalt taram pune problema existentei vietii dupa moarte si, implicit, a relatiei omului cu divinitatea. Nu cred in Dumnezeu, dar ii simt lipsa se confeseaza Julian Barnes in paginile cartii, lasandu-ne sa intelegem ca in umbra acestui reusit paradox se ascunde imperioasa nevoie de a sti ca “dincolo” exista ca notiune spatio-temporala si ca o sansa acordata omului.

Discutia  despre moarte este deseori purtata de autor cu fratele sau, Jonathan, profesorul de  filosofie de la Geneva. Acesta marturiseste ca, trecut fiind de saizeci de ani, se asteapta sa moara in urmatorii cincisprezece ani si nu stie daca este impacat cu moartea: “stiu ca are sa se intample si nu am cum sa ma impotrivesc in vreun fel; nu o salut, neaparat, dar nici nu ma sperie. “

Atitudinea fratelui-filosof confirma diferentele dintre ei: Julian Barnes recunoaste ca teama de moarte a devenit parte esentiala a fiintei sale, iar detasarea fratelui sau  fata de moarte a devenit o caracteristica a acestuia, respectand formatia de manuitor al iluziilor a primului si formatia logica a celuilalt… Citeste mai mult »