Da, s-au scris atat de multe recenzii despre Shining, dar trebuie sa scriu si eu despre aceasta carte care m-a impresionat atat de mult.

Stephen King este cel mai mare scriitor de literatura horror. Desi suna maret, regele nu ma atragea deloc din cauza nu ma intereseaza in mod special horrorul dus la extreme. Recunosc ca am citit  Shining doar pentru ca videoclipul trupei mele favorite se bazeaza pe aceasta carte. Nu ma atragea deloc si nicio recenzie gasita pe internet nu mi-a schimbat parerea deoarece pentru mine horror insemna mostrii si morti in cele mai oribile moduri. Dar intr-un final m-am gandit ca daca nu imi place pot oricand sa renunt la citit. Ce aveam de pierdut?Am aflat mai tarziu ca absolut nimic, dimpotriva. Asa ca am imprumutat cartea de la biblioteca.

Pe scurt, pentru ca nu vreau sa va dau prea multe detalii, cartea prezinta un episod din viata unei familii obisnuite. Sotul, Jack, obtine o slujba ca ingrijitor intr-un hote izolat din munti ceea ce presupune ca familia sa ramana blocata aici in lunile de iarna cand ninsorile blocheaza drumurile.

Totul e bine la inceput, iar Jack, care avea probleme cu alcoolul, devine din nou iubitor si atent cu familia sa. Dar o data cu venirea ninsorilor si cu imposibilitatea de a parasi hotelul, fiul, Danny, incepe sa aiba viziuni macabre despre trecutul cladirii, iar Jack innebuneste treptat, pana ajunge in postura in care incearca sa isi ucida sotia si fiul. Cel care ii va salva este Hallorann, bucatarul hotelului, de la care aflam mai multe informatii despre “stralucire”. Citeste mai mult »

Doloresc Claiborne de Stephen King reprezinta tot ceea ce poti cere de la o carte.
Un ton relaxant, hipnotizant care te tine in suspans.  Inca de la inceput, personajul principal (Ghici cine!) Doloresc Claiborne relateaza viata ei, intr-un dialog continuu cu cei care o asculta: doi ofiteri de politie si o dactilografa.

Doloresc Claiborne reprezinta tipul femeii modeste, normale, chiar frumoase, dar este prea putin apreciata de sotul ei. Trecuta de varsta tineretii, aceasta incepe sa fie terorizata de sotul ei care consuma mare parte din bani pe bautura si pariuri. Nu de alta, dar femeia strange cu greu acesti bani lucrand pe branci in casa Verei Donovan, o femeie foarte stricta, care mai tarziu va deveni chiar paranoica. De altfel, Vera Donovan a ramas singura intr-o casa mare, ticsita de angajate care vin si pleaca speriate la a treia greseala minora pe care o fac (cum ar fi sa puna presul de la usa invers sau sa prinda cearceafurile cu prea multe carlige cand le pun la uscat).

Cu exceptia copilariei si adolecentei, Dolores a lucrat in casa familie Donovan si a reusit sa isi pastreze slubja, iar spre finalul vietii Verei a ramas singura care mai avea grija de batrana. Citeste mai mult »

Frank Herbert a creat universul sau propriu, unic si fabulos. El este papusarul care trage sforile astfel incat marionetele sale joaca o piesa pe un fundal arid,  plin de nisip si aproape total lipsit de apa. La toate acestea se adauga puterea banilor, coruptia si, nu in ultimul rand, religia. Iar cel care cunoaste viitorul este cel care detine puterea absoluta.

Planeta Dune este in mare masura exact opusul frumoasei noastre Terra. Aceasta este o planeta alcatuita dintr-un desert imens, cu conditii de viata dintre cele mai dure si ascunde un secret. Omul a urmarit dintotdeauna dobandirea nemuriri si cunoasterea viitorului, iar Dune oferea ceva unic, si anume uneste aceste doua puteri marete intr-o singur lucru: mirodenia. Mirodenia are calitatea de a-ti prelungi viata, de a impiedica imbatranirea si deschide portile viitorului. Dar ca orice lucru ce aduce puterea, are un neajuns: creeaza dependenta, iar cei care o folosesc in exces devin prizonierii viitorului si ajung sa se piarda in el.

Dune este o carte care capteaza cititorul si il transpune intr-o alta lume. La fel ca si Asimov, Frank Herbert plaseaza actiunea in viitorul foarte indepartat, in care urmasii oamenilor stapanesc universul si uita de planeta-mama, Pamantul. Mita, traficul, justitia coruptia, dragostea, puterea banilor, suferinta, religia, onoarea, razboiul, toate acestea sunt prezente si confera o imagine viitoare a societatii umane de azi. Citeste mai mult »

Erzsebet Bathory sau Contesa Dracula. Poate una dintre cele mai memorabile figuri ale secolului XVII. Unii ar considera-o corespondentul feminin al binecunoscutului Barba Albastra sau al lui Gilles de Rais, cel care a socat Franta secolului XV. Desi pe undeva cei doi se aseamana, in acelasi timp intre ei exista o deosebire fundamentala: Erzsebet ramane regina torturii pure, lupoaica sangeroasa capabila de cele mai crunte atrocitati, prea putin interesata de placerea sexuala, fiind hipnotizata  dincolo de limitele naturii umane de caldura sangelui victimelor, de tipetele de durerere alte fetelor naive care doreau o viata mai buna si care credeau ca o pot obtine ca slujnice in castelele celei ce avea mai tarziu sa fie cunoscuta drept Contesa Dracula.

Javier Garcia Sanchez, avand la baza o bibliografie vasta, reuseste sa aduca la viata un personaj infricosator. Intreaga poveste este relatata de  preotul Janos Pirgist, fiul unui fierar din Targoviste si al unei spalatorsese din Sighisoara, care de mic copil a trait la Csejthe, in preajma mamei sale, dar si a Contesei Bathory, caci Csejthe era barlogul ei preferat. Obligat de circumustante, de intamplari nefericite, ajunge sa fie martor la scene terifiante ce aveau sa-l bantuie toata viata. Peste zeci de ani hotaraste sa lase mostenire generatiilor viitoare un manuscris, desi constient ca nu va ajuta pe nimeni: nici pe fetele care au murit in chinuri in beciurile castelelor, nici pe cei care poate peste ani vor citi despre ce a fost si probabil vor crede ca nu e altceva decat o poveste exagerata, o legenda, o fictiune, rodul unei imaginatii bolnave. Citeste mai mult »