Frank Herbert a creat universul sau propriu, unic si fabulos. El este papusarul care trage sforile astfel incat marionetele sale joaca o piesa pe un fundal arid, plin de nisip si aproape total lipsit de apa. La toate acestea se adauga puterea banilor, coruptia si, nu in ultimul rand, religia. Iar cel care cunoaste viitorul este cel care detine puterea absoluta.
Planeta Dune este in mare masura exact opusul frumoasei noastre Terra. Aceasta este o planeta alcatuita dintr-un desert imens, cu conditii de viata dintre cele mai dure si ascunde un secret. Omul a urmarit dintotdeauna dobandirea nemuriri si cunoasterea viitorului, iar Dune oferea ceva unic, si anume uneste aceste doua puteri marete intr-o singur lucru: mirodenia. Mirodenia are calitatea de a-ti prelungi viata, de a impiedica imbatranirea si deschide portile viitorului. Dar ca orice lucru ce aduce puterea, are un neajuns: creeaza dependenta, iar cei care o folosesc in exces devin prizonierii viitorului si ajung sa se piarda in el.
Dune este o carte care capteaza cititorul si il transpune intr-o alta lume. La fel ca si Asimov, Frank Herbert plaseaza actiunea in viitorul foarte indepartat, in care urmasii oamenilor stapanesc universul si uita de planeta-mama, Pamantul. Mita, traficul, justitia coruptia, dragostea, puterea banilor, suferinta, religia, onoarea, razboiul, toate acestea sunt prezente si confera o imagine viitoare a societatii umane de azi.
Omenirea a descoperit secretele calatoriilor interstelare, dar acestea nu sunt posibile fara ajutorul unor „navigatori”, fiinte care reusesc sa aleaga ruta buna din infinitatea de posibilitati. Ghilda este o organizatie care dispune de astfel de navigatori, deci ea controleaza transporturile de orice fel din univers. Totusi, pentru a reusi in calatoriile interstelare, un navigator are nevoie de o cantitate mare de mirodenie pentru a fi sigur de alegerile sale, iar aceasta mirodenie nu se gaseste decat intr-un singur loc din univers: Dune. Deci cel care controleaza planeta, controleaza fluxul de mirodenie, deci este cel mai influent om din univers.
O lupta pentru suprematia mirodeniei se da intre cele trei case mari: Atreides, Harkonnen si Corrino (casa imperiala). Arrakis este numele oficial al planetei, insa aproape toata lumea o stie sub numele de Dune. In afara de substanta datatoare de tinerete, Dune ascunde multe alte secrete, care odata descoperite si controlate aduc cu ele puterea. Dune este salasul marelui vierme al nisipurilor, marele Shai-Hulud, care este un factor cheie in producerea mirodeniei, si dupa cum descopera cititorul, este important pentru viata pe Arrakis. Pentru bastinasii planetei, fremenii, acest vierme este o fiinta sfanta si divinizata, el fiind un simbolism puternic in societatea lor.
Personal, m-au impresionat foarte mult acesti fremeni creati de Frank Herbert. Duc o viata simpla, sunt grupati in comunitati izolate, ascunsi de arsita zilei in imense sate subterane, sunt educati inca de mici in spiritul comunitatii si al umezelii si formeaza o societate puternica si unita. Religia este sacra, iar simbolurile Arrakiene la fel. Ciclul de producere al mirodeniei are nevoie de un mediu extrem de arid, in care apa este retinuta in adancul nisipurilor de catre pastravii de nisip, care, prin absorbtia apei, explodeaza, producand „exploziile maselor de premirodenie”. Acest lucru, duce chiar la o idolatrizare a apei, o religie bazate pe umezeala, cea care este datatoare de viata si care, prin lipsa ei, ajuta la producerea mirodeniei.
Andrei Neag
Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.
Frumos…
Pot sa spun cu mana pe inima ca pana acum nu am luat in considerare in mod serios lecturarea unui roman atat de SF. Descrierea facuta m-a facut sa inteleg ca aici nu predomina doar monstri sau batalii intergalactice cum as fi tentata sa cred…ci mai mult e o alta lume..o lume in care te poti retrage orcicand cu placere..si iti da oportunitatea sa traiesti intr-un univers paralel de lumea prea realista. Am invatat ca e bine sa fim visatori..am invatat ca e bine sa fim creativi…si am invatat mai multe numai citind acasta recenzie. care e mai mult decat lamuritoare! Felicitari!
Noi Fremenii avem o vorba: <>
felicitari!!foarte tare!!
prin acest scurt rezumat m-ai facut curios sa vad filmul, ca de carte nu mai am timp, ,,Dune”, sper doar ca el sa redea evenimentele relatate in carte cat de cat exact…
oricum foarte frumoasa expunerea, frumoase si alese cuvintele folosite!
ps: acum, sa dau eu o cautare la film….
Nu am citit Dune. Nu pare genul de lectura in care sa te retragi pentru relaxare dupa o zi stresanta de munca, este in schimb o lume virtuala care pare foarte complexa prin simbolismul care cred ca fascineaza pe orice cititor.
Din descrierea de mai sus inteleg ca “societatea” de pe acea planeta pare sa fie o reflexie a celei in care traim acum. Ceea ce ma ingrijoreaza este ca si-a atins telurile: nemurirea si capacitatea de a prezice viitorul.
Cunoscand natura umana ma tem ca o asemenea putere ar duce la un abuz, ceea ce este deja o dovada de slabiciune. Etica de pe acea planeta mi se pare ca avand puternice accente biblice, si dupa modul de functionare al crestinismului care propovaduieste o viata cat mai arida (sic!) in schimbul fericirii vesnice in gradinile luxuriante ale raiului, nu m-as mira ca in cele din urma locuitorii acestei planete sa ajunga sa isi contrazica aspiratiile initiale. Ei divinizeaza apa pentru raritatea ei, pentru faptul ca viermele care traieste in nisipurile din Dune o poate transforma in mirodenie datatoare de viata vesnica (arida, intr-adevar) si e posibil sa viseze in secret la gradini luxuriante si cascade racoroase, imaginandu-si in mod ironic uciderea zeului lor dataror de vesnicie, care poate supravietui doar in mediu desertic, ajungand sa renege tocmai lucrul pe care si l-au dorit dintotdeauna. O posibila oglinda spre viitor, de ce nu?
Filmul nu se compara cu cartea. Tocmai termin de citit Dune, am vazut si filmul, dar cartea nu se compara cu el, e mult mai bine realizata. Contrar asteptarilor lectura decurge foarte usor fiind asadar o carte reconfortanta, bine scrisa si care te face sa nu ratezi restul cartilor din seria Dune.
foarte buna descriere. Felicitari
Buna dimineata!… 😛
Observ ca sunteti cu totii fani ai “Sagai Nisipurilor”, cum am “patentat-o” mai demult…
Bineee… 😛
Acum, ma intreb daca nu ati dori sa si participati la dispute pe marginea “Dune”! 😀 Dar, ce-i drept, va propun sa facem asta intr-un cadru mai… *nisat*, cum ar fi un grup creat de mine prin martie a.c., si care, destul de surprinzator, [u]beneficiaza deja de aportul diatribic al catorva personalitati scriitoricesti – publicistice si mediatice veritabile[/u], si anume aici:
http://www.facebook.com/groups/169924126388251/members/#!/groups/169924126388251/
Lauda de sine?
D-voastra decideti! 😀
P.S. Nu, din pacate, recenzia… *si ortografierea* sunt slabe. Credeti-ma pe cuvant.
Va multumim, ca membri ai grupului, in mod *anticipat*!
Adauga un comentariu