Seria de succes aparuta la Nemira sub numele de Ghidul Xenofobului deschide o fereastra spre necunoscuta lume a cititorului. Informatiile folositoare despre cultura, istoria, obiceiurile si valorile diferitelor popoare sunt spuse intr-o maniera comica si cu un iz de ironie care fac lectura sa devina amuzanta si totodata educativa.

Cand am auzit pentru prima oara de Ghidurile Xenofobului ma gandeam sa gasesc in paginile acestor carti (despre care vreau sa precizez si faptul ca vin la pachet cu un uimitor design de coperta) cu totul altceva. Stiam desigur ce semnifica cuvantul „fobie”, dar „xeno” ma ducea cu gandul la muzica sau ceva asemanator. De aceea primul lucru pe care l-am facut a fost sa dau un search pe atotstiutorul google si ce am gasit: „xenofobia” provine din greaca si semnifica frica sau ura fata de straini si de necunoscut. Ok. Bine ca am lamurit asta.

Ultimul Ghid publicat la Nemira scris de Ken Hunt si Mike Taylor („Mike”, „ Ken” tipic australian) este desigur despre Australieni. Cum nu stiti cine sunt Australienii? Ei bine cautati o harta prafuita prin casa si axati-va privirea pe coltul din dreapta-jos. Da, acolo, „insula continent” cum ii mai zic eu. Acum cu siguranta va aduceti aminte. Cine nu stie acea engleza „stalcita” cu un accent sudist care parca iti zgarie urechile?

„Australienii nu sunt subtili si nici limba lor nu este. Ei vor spune ceea ce vor sa spuna.” Citeste mai mult »

Arthur C. Clarke, Isaac Asimov si Robert Heinlein au fost recunoscuti de-a lungul timpului drept “The Big Three”  ai science-fiction-ului, lucrarea de fata demonstrandu-ne de ce Arthur Clarke merita pe buna dreptate sa fie pus alaturi de ceilalti doi autori. Pe langa 2001: Odiseea spatiala el a mai scris numeroase povestiri, nuvele si romane, doua dintre acestea fiind renumitele “Sfarsitul copilariei” si “Intalnire cu Rama” pentru care a castigat si unele premii. Deoarece nu am pus mana pe cele doua carti nu voi face nicio comparatie intre respectivele si lucrarea de fata.

Citind recenzii pe diferite site-uri si forum-uri am intalnit diverse opinii, ele variind de la tipicul “E plictisitoare”, la “O carte interesanta” si in final ajungand la “Opera de arta”. Deoarece autorul a fost si un important om de stiinta contribuind semnificativ la progresul civilizatiei, am decis sa incerc aceasta carte, in ciuda unor retineri minore. Acum, dupa ce am terminat-o, pot spune cu certitudine ca fac parte din ultima categorie.

Romanul incepe cu o prezentare a stramosilor omului – maimutele din Africa. Actiunea din aceste prime capitole este plasata in jurul lui Priveste-Luna, liderul unui trib. Viata acestuia era una dificila din cauza problemelor cauzate de lipsa hranei. Toate aceste lucruri se vor schimba in momentul in care, intr-o noapte, o stanca de felul careia nu mai vazusera pana atunci, isi face aparitia. Citeste mai mult »

A face o recenzie celui mai rafinat scris din literatura romana inseamna o calatorie in sinteza alchimica a scrisului prozei celei mai rafinate, de stil, pe care marii scriitori ai lumii, precum Edgar Allan Poe, Hoffman, Novalis, Tieck, Villiers de L’isle Adam, dar si Lampedusa in Ghepardul, iar in literatura romana numai unul, Mateiu Caragiale, cel mai rafinat stilist al prozei romanesti, au putut-o interprinde.

La felul alchimic al acestei scriituri, as mai adauga si modul prin care aceasta proza, scrisa la nivelul cel mai inalt, superlativul insusi, corespunde poeziei insesi.

Numarul 4, numarul Crailor de Curtea-Veche (numiti astfel de Pena Corcodusa) adica (intotdeauna trei, ca cei trei apostoli, de fapt patru, ca cei trei muschetari, de fapt patru) cele patru personaje: Pasadia, Pantazi, Pirgu, (toate trei incepand cu litera „P”) carora li se adauga al patrulea personaj, autorul cartii, este un numar, de asemenea, alchimic in care se amesteca personaje diferite. Litera „P” fiind numai numitorul comun, „crailacul” care ii leaga, numarul patru pentru Mateiu, un initiat in hieraldica si numerologie nefiind ales la intamplare, finalul cartii apoteozand cu Cei patru cavaleri ai apocalipsei. Cartea insasi este impartita in patru (aceeasi eterna cifra 4) si anume Intampinarea crailor, Cele trei hagealicuri, Spovedanii, Asfintitul crailor. Evident, semnificatia acestei cifre nu este decat unul dintre modurile amestecurilor alchimice ale lui Mateiu pentru a arata si prin aceast element (cifra 4) modul sau sintetic si alchimic care apoteozeaza in rafinamentul cel mai perfect al scrisului prozei literaturii romane. Citeste mai mult »

Scandalul Sezonului,  nu este  doar un “roman cu dragoste”, este o fresca de o complexitate remarcabila a societatii londoneze de la inceputul secolului XVIII. Vechiul conflict dintre protestanti si catolici, reputatia in societate, numele nobiliar mostenit din generatie in generatie, principiile morale si chiar mai putin morale care guvernau asupra celor mai celebre familii ale vremii, dragostea interzisa sau neimpartasita, politica, filozofie, literatura si chiar ridicolul in limite rezonabile sunt elementele cheie dezvoltate de Sophie Gee in romanul de debut care a consacrat-o.

Nu se urmareste evolutia unui singur personaj sau a unui singur cuplu. Chiar daca trecerea de la un decor la altul poate crea confuzie, aceasta este clarificata pe parcurs, caci fiecare personaj este relationat cu altul. Nimic nu este intamplator.

Alexander Pope (poet in devenire) pleaca spre Londra in cautarea faimei si a succesului, fiind sufocat de plictiseala de la tara, dar si de boala incurabila care i-a deformat aspectul fizic. In acelasi timp, surorile Teresa si Martha Blount, bune prietene de familie, hotarasc sa ia parte la sezonul londonez din acest an, iar Alexander, indragostit de Teresa, nu poate face altceva decat sa la urmeze. Citeste mai mult »