Intr-o zi cand am fost in pana de carti bune am trecut pe la o librarie si mi-a atras privirea o carte mica, dar voluminoasa cu un titlu misterios, interesant, inctitant, ce te face sa doresti sa mergi mai departe. Sa o citesti!! Cartea Piramidele lui Napoleon de William Dietrich este un exceptional roman de vacanta. Un roman ce poate speria prin volum, dar care , dupa ce ai inceput sa o citesti  iti creeaza o transa, o tentatie surda de a continua lectura .Toate cele 560 de pagini sunt savuroase si se ”consuma” fara sa iti dai sema.

Tema cartii cuprinde pesonalitati si mistere ale lumii, care inbinandu-se creeaza  ceva si mai impresionant. Napoleon Bonaparte, o peronalitate puternica, piramidele de la Gizeh, toate acestea isi gasesc un ”rol ”in aceasta carte. Asadar, era firesc ca un roman ce combina in titlu si piramidele si figura lui Napoleon sa dobandeasca o farama din forta de seductie a celor doua simboluri istorice.

Ma bucur ca m-am alaturat sie eu celor care au avut ocazia de a citi aceasta carte!! In opinia mea, in afara aventurii propriu-zise, cartea impresioneaza prin informatiile si descrierile istorice pe care le utilizeaza William Dietrich in construirea decorului naratiunii. Citeste mai mult »

Nu stiu daca as fi ales Eleganta ariciului dintr-un raft, in librarie, dar cum universul conspira, am primit-o cadou. Pana si asta a fost o pura intamplare, am primit-o cadou fara vreo semnificatie literara, ci pentru simplul fapt ca aveam un arici african ca animal de companie, iar prietenei care mi-a facut cadoul i s-a parut amuzanta coincidenta.

Nu pot sa zic ca mi-a starnit interesul cartea asta, am pus-o in raft intrucat aveam deja un teanc de alte carti in asteptare. Pret de cateva luni am uitat de ea, iar acum cateva zile i-a venit randul. Mi-a luat cateva zile sa o citesc deoarece am devorat-o si am incercat sa o traiesc cu fiecare por. Mi-a luat cateva zile a 4-5 ore de lectura in fiecare seara nu pentru ca ar fi o lectura atat de lunga, ci pentru ca simteam nevoia sa recitesc unele paragrafe de cate 2-3 ori.

Eleganta ariciului este un manual sanatos de viata mentala, este un abecedar al trairii interioare si doream sa patrund intelesul fiecarui paragraf dincolo de limitele unei lecturi simpliste. Nu, cartea asta nu se citeste ca un roman politist, se citeste precum ai citi Nietzsche sau Heidegger, doar ca e o fabula filozofica mai accesibila, mai pe intelesul tuturor. Cartea asta e inspirationala.

O aparent banala portareasa, doamna Renee Michel, care se straduieste sa respecte dogmele acceptate de societate pentru a parea intrutotul ceea ce conditia sociala i-a harazit, cu toate ca limitele ei intelectuale si culturale sunt mult peste nivelul oamenilor de clasa sociala superioara. O aparenta fetita rasfatata de bani gata, foarte dificila si plina de toane, Paloma Josse, in realitate de o inteligenta si o viziune sclipitoare, depasind cu mult capacitatile oamenilor maturi si pretinsi eruditi care o inconjoara. Doua spirite inalte traiesc in aceeasi cladire, suspectandu-si una celeilalte deschiderea intelectuala, totusi pastrand o distanta si un echilibru in interactiune. Cand, intr-un final, ajung sa povesteasca, se inteleg chiar si fara cuvinte, cum era si de asteptat. Citeste mai mult »

Nu prea stiam la ce sa ma astept cand am deschis Ucenicul asasinului. Referintele si comparatiile realizate intre stilul autoarei Robin Hobb si cel al lui George R.R. Martin ma cam pusesera pe ganduri si nu ma grabeam sa mai dau peste o alta lume la fel de intunecata ca cea din saga „Cantec de gheata si foc” (una singura imi ajunge deocamdata). Din fericire, comparatia a fost cam exagerata din acest punct de vedere. Lumea lui Robb este cu siguranta destul de realista, prin comparatie cu alte romane fantasy, insa nici pe departe atat de neagra si de sumbra ca a lui Martin, ci mai degraba gri, daca ar fi sa aleg vreo nuanta. Personajele sunt insa foarte bine construite si nu lipsesc nici intrigile, nici actiunea, nici suspansul care sa te tina in priza.

Actiunea este plasata intr-o lume medievala fictionala, Cele Sase Ducate, localizate pe o peninsula din Marea Alba si izolate de continent de un lant muntos, dupa cum se poate vedea si pe harta din paginile romanului. Cartea este scrisa la persoana intai, intamplarile fiind povestite din perspectiva personajului principal, Fitz, despre care aflam ca este un bastard. Dar nu orice fel de bastard, ci fiul nelegitim al printului Chivalry, viitorul rege al ducatelor. Ca bastard cu sange regal, Fitz poate deveni un pion foarte periculos, dar si foarte util in lupta pentru putere. Citeste mai mult »

Neil Gaiman imi lasase un usor gust amarui cu “Anansi Boys” pe care vrand-nevrand l-am comparat cu excelentul  “Zei americani”. Dupa umila mea parere, insa, Cartea cimitirului este cel mai bun roman al sau de pana acum (este un roman de zile mari, intr-o prezentare de exceptie- pacat ca sunt asa de rare in ziua de azi cartile frumoase, vazute ca si aspect, coperta, ilustratii) .

Cartea cimitirului este un roman cu tente gotice, cu un strop de horror, nu mult, doar cat sa-ti ridice pulsul si sa-ti fure definitiv atentia, cu dialoguri alerte intre personaje, este o carte in care Neil Gaiman reuseste sa faca ce stie el mai bine, adica sa creeze un univers apoape tangibil, o lume pe care te astepti sa o vezi in fata ochilor atunci cand, pentru o clipa, iti ridici privirea deasupra cartii.

Romanul incepe cu trecerea (dura si dureroasa) a eroului dintr-o lume in alta: din lumea noastra aparent vie si colorata intr-una in care timpul curge intr-un mod diferit. Aici “viata” are cumva alt sens, in ciuda faptului ca locuitorii ei au, totusi, un incredibil umanism – caracteristica atribuita de obicei, lumii noastre. Noua lume care devine casa in adevaratul sens al cuvantului pentru eroul nostru ii ofera acestuia caldura, protectie, familie si prieteni.

Pe masura ce te “afunzi” in umbra lumii cimitirului, caci despre ea era vorba mai sus, nu ti se mai pare asa ciudata familia lui Bod sau prietenii lui, Silas, Liza Hempstock – mica vrajitoare sau miss Lupescu… Ei, da! avem si un roman, mai bine zis o romanca printre eroii cartii, care nu e chiar ceea ce pare…numele ei spune multe! Citeste mai mult »