Duffy sau cu stangu-n dreptu este al treilea roman Duffy al autorului englez Julian Barnes scris sub pseudonimul Dan Kavanagh, autor care a ajuns fara efort pe primul loc in topul autorilor de romane politiste. Dupa cum afirma “Observer” – un talent exploziv, nou intotdeauna si vechi dintotdeauna.

Am descoperit in aceste pagini o lume noua in care unii sufera din cauza ca nu-si pot urma visul sau cariera din cauza unui accident provocat de un soi de oameni care urmaresc binele … binele propriu. M-a impresionat o atmosfera incarcata de grija descoperirii persoanei care isi schimba infatisarea si, desi pana la urma este descoperita si ii este pus in fata faptul implinit ca este vinovata de esecul unor indivizi carora le-a provocat mult rau, se dovedeste a fi destul de inteligenta incat sa stie sa isi scape pielea. Astfel am gasit asemanari cu viata de zi cu zi asemanand-o cu unii din mediul in care imi desfasor activitatea…

Ei bine, acest roman te captiveaza si te tine in suspans, fiindu-ti imposibil sa lasi cartea pentru a reveni asupra ei “mai tarziu”.
Firul povestii este simplu si totusi …. nu. De data aceasta Duffy investigheaza incurcaturile diviziei a treia de fotbal din Anglia, in timp ce face acelasi lucru pentru aflarea raspunsurilor care il macina privind boala de care se teme ca ar suferi. Citeste mai mult »

Alaltaieri am facut o vizita cu scop precis la anticariatul preferat, unde ma asteptam sa gasesc o carte care m-a facut sa ridic din sprancene de admiratie (am sa va povestesc despre ea in urmatoarea recenzie, cand ma mai dezmeticesc putin). N-a fost sa fie, din pacate. In schimb, pentru ca nu-mi place sa plec de acolo cu mana goala, am cumparat un volum care imi facea cu ochiul de cateva saptamani.

Dupa experienta “Albastru nemarginit, aproape transparent”, privesc notiunea de “erotic literar” cu un oarecare scepticism, motiv pentru care nu m-am indurat sa cumpar pana acum Vanille, o serie de povestiri imaginate sau nu de catre autoarea japoneza Mari Akasaka, descrise inca de pe coperta ca fiind “calatorii erotice in lumea senzatiilor”.

Tema mini-romanului este una atragatoare, neobisnuita: o asiatica adorata de barbati ajunge in Franta datorita unor restructurari in firma pentru care lucra. Aventuroasa si nestatornica, nu trece mult pana ca aceasta sa fie tarata in patul unui barbat care, in urma unei greseli de circumstanta, o bate fara mila, producandu-i rani grave si rupturi de oase, in special la nivelul fetei. De aici incepe tragedia unei femei “cu pielea argintie”, o fosta sirena pentru zeci de amanti nesatui.

Tanara Kawana Kimiko se trezeste pe patul de spital, confuza si incapabila de a articula cuvinte. In timp ce isi recapata luciditatea, il gaseste alaturi pe Richard, salvatorul ei, care o porecleste Vanille si care urmeaza sa-i devina, cel putin pentru o vreme, partener de viata.

Usor-usor incepe sa-si faca simtita prezenta un erotism puternic, bizar si fara perdea, care functioneaza pentru Vanille pe post de contragreutate pentru neincrederea in frumusetea ramasa numai unei jumatati din corp. Desi Richard ii arata in fiecare clipa ca ii iubeste pana si cicatricile, ranile interioare o ard constant, impingand-o la tot felul de nebunii inexplicabile pentru cel care ii vrea binele.

Continuarea acestei recenzii este disponibila pe mixuldecultura. ro

Stephen King a ajuns in intervalul a doua luni sa ocupe locul doi pe lista scriitorilor mei favoriti, dupa George R.R. Martin. Tot dand search pe site-ul editurii Nemira dupa carti scrise de el, am vazut Misterul regelui si descrierea mi-a placut. Nu este un roman horror. Misterul regelui este atat o carte autobiografica, cat si un eseu despre creatie literara. O carte atat pentru aceia care vor sa afle unele din secretele lui King si se pregatesc sa scrie, cat si pentru cei doar interesati de viata lui.

Primele o suta de pagini constituie un itinerariu al vietii lui. Dragute intamplari, afli despre viata lui si sunt cateva lucruri interesante acolo, de exemplu cum sa faci sa ramai fara curent tu si vecinii din celelalte blocuri. Tai cablul electric de la o veioza, ii desfaci izolatorul pana la stecar, apoi infasori firul de cupru in jurul unui cui si bagi stecarul in priza. Bum, bum, scurtcircuit! King a avut o copilarie stranie si zbuciumata, al si fratele lui fiind crescuti doar de mama lor, cu bani suficienti doar cat sa supravietuiasca. A trimis prima lui lucrare la treisprezece ani. Toate scrisorile de refuz le-a agatat intr-un cui in camera sa si a continuat sa scrie si sa trimita la reviste.

Cele o suta de pagini merg in acest ritm. Trec prin copilarie, adolescenta, cariera de profesor, prima lui carte – Carrie –, ideile pentru Misery, drogurile si alcoolul… Citeste mai mult »

Daca iti alegi ca urmatoare lectura cartea lui Gustav Meyrink, pregateste-te pentru o lume a misticismului si a simbolurilor in care actiunea se petrece pe mai multe planuri narative, unele in prezent, altele in trecut, la intersectia realului cu fantasticul.

Golem este titlul oferit prozei de fata si personajului mitic. Creatie din lut a celor sfinti sau apropiati divinitatii, cu o existenta masinala, lipsit de constiinta si dotat cu incapacitatea de a vorbi, este insufletit prin artificii magice sau prin inscriptii religioase pentru a-i servi in diverse scopuri. Poate fi controlat de creatorul sau dar, scapat de sub comanda acestuia, se poate intoarce impotriva celor pe care i-a deservit.
Povestea este adusa in prim-plan de constiinta naratorului care se intoarce in timp prin intermediul unui obiect apartinand personajului principal, retraindu-i astfel experientele si amintirile.

Suntem in Hahnpassgasse, o strada din ghetoul evreiesc din Praga, un loc unde casele ”sunt stapanele adevarate ale acestei strazi, ca se pot dispensa in timpul zilei de forta lor vitala, imprumutand-o locatarilor, doar pentru a pretinde dobanda exagerata cand o cer inapoi o data cu venirea noptii”. Un univers claustrofobic, captivant si decadent, unde locuitorii, la fel de ciudati ca si casele in care traiesc, isi petrec existenta ”asemeni unor stafii, nu fiinte nascute din femeie, pentru ca tot ceea ce fac pare la voia intamplarii… nu le vezi niciodata muncind pe aceste creaturi, dar cu toate astea se trezesc devreme, la prima scanteiere a zilei, asteptand ceva cu rasuflarea taiata… niste degenerati, pradatori stirbi care si-au pierdut vlaga si ghearele.”

In universul acesta locuieste Athanasius Pernath, un gravor de pietre pretioase, declarat nebun si transpus in acest loc pentru a fi impiedicat sa-si aminteasca trecutul.

Povestirea lui Zwakh despre Golem, creatura aparuta din neant, ce le bantuie orasul o data la 33 de ani poate fi perceputa ca o introducere in dezlegarea tainelor lumii spirituale, ale caror semnificatii Pernath incearca sa le inteleaga.

Continuarea acestei recenzii este disponibila pe mixuldecultura. ro