De cateva zile am achizitionat de pe www.nemira.ro romanul marii doamne a policer-ului romanesc, Rodica Ojog-Brasoveanu – Poveste imorala.  Desi pentru unii numele ei nu starneste un interes prea mare, pentru mine gustul pentru romane politiste se asociaza numelui autoarei. Aprecierea la adevarata ei valoare se poate face doar citind cel putin unul din lungul sir de romane ale Rodicai Ojog-Brasoveanu (1938-2002), care a fost de meserie avocat, dar care la indemnul sotului ei – Cosma Brasoveanu –  a scris primul ei roman “Moartea semneaza indescifrabil”. Cu acest volum a avut mult succes, fapt pentru care autoarea a renuntat la avocatura si s-a dedicat scrisului, publicand peste 35 de romane (majoritatea politiste, dar si istorice si unul SF).

Am citit acest roman dupa ciclul Melania Lupu si nu am reusit decat sa fiu placut surprinsa fiiindca “Poveste imorala” m-a tinut cu sufletul la gura nu numai datorita intrigii ingenioase si complexe ci si a limbajului care imbina spectaculos neologismele cu argoul, a aluziilor pline de ironie si umor la adresa diferitelor personalitati ale perioadei comuniste si ale anilor `90.

Romanul este structurat in 8 parti (zilele saptamanii si epilogul), pagini in care intalnim tipul militianului cu rezerva de vodca in buzunar, tipul prostituatei de lux, al asasinului, al coruptului, al impatimitului jocului de noroc. Citeste mai mult »

Platon si ornitorincul intra intr-un bar este bestseller international, tradus in 20 de tari. Din fericire a fost tradus si in limba romana si astfel am avut ocazia sa o rasfoiesc, si sa ma hotarasc sa o cumpar la 5 minute dupa. Sunt sigura ca si voi veti face la fel!

Este o lectura dedicata tuturor, indiferent de cat de initiati sunteti sau nu intr-ale filosofiei. Asta pentru ca folosofia nu inseamna neaparat identificare de curente si teorii cu nume incalcite ci mai degraba un exercitiu minunat pentru minte: acela de a gandi in profunzime lucruri sau situatii aparent banale! Autorii ne demonstreaza ca oricine poate face filosofie, fie prin exprimarea unei pareri sau convingeri, fie prin actiunile sale. Ba mai mult, folosofia se poate invata prin glume! Asta este intr-adevar o afirmatie inedita, tinand cont de literatura scrisa pana acum in ceea ce priveste domeniul filosofiei.

Cartea Platon si ornitorincul intra intr-un bar se incadreaza perfect ca antrenor pentru minte. Ne ridica intrebari, care in ambitia de a le gasi raspuns, ne antreneaza toate cunostintele acumulate pana acum. Si modul in care o face este unul inedit si amuzant.Nu foloseste cuvinte de neinteles, si cand e chiar necesar sa le folosesca ne propune imediat idei care sa le descrie pe intelesul nostru. Citeste mai mult »

Chiar in miezul anului ce ne gazduieste sunt mandru sa impartasesc cu voi cateva ganduri zugravite in imaginatia mea de opera lui Clarke intitulata “2010: A Doua Odisee”. Consider ca, daca “2001: Odiseea Spatiala” a reusit sa creeze in sufletul vostru micul univers proictat de Clarke in paginile romanului sau, atunci nu trebuie sa lasati “A Doua Odisee” sa vi se strecoare printre degete fara sa gustati putin din ea.

Cand Arthur C. Clarke s-a decis sa scrie “2010: A Doua Odisee” s-a confruntat cu o adevarata dilema. Sa continue actiunea primului roman sau cea a capodoperei ce a atins marele ecrane ca un ecou al cartii. Alege filmul, adica capodopera cinematografica a lui Kubrik si precizeaza acest lucru chiar inainte de a incepe povestea. Clarke utilizeaza chiar si sablonul aplicat de Kubrik primei sale parti si plaseaza misiunea in jurul lui Jupiter, parca uitand de Iapetus al lui Saturn.

Cartea seamana aproape in totalitate cu pelicula cinematografica din 1984, sub regia lui Dave Bowman, cu exceptia unei nave din China denumita “Tsien” care aterizeaza in Europa si descopera viata inaintea navetei rusesti “Leonov”(“Cosmonaut Alexei Leonov”). Insa, atat romanul lui Clarke, cat si filmul sunt niste piese de puzzle ce se imbina miraculos cu eterna odisee a lui Kubrik. Citeste mai mult »

Confesiunile sunt note si comentarii, cronologie si indice de nume proprii de Eugen Munteanu sau 13 carti (capitole) in latina, redactate in secolul IV-V, 17 ani de lucru la aceasta varianta de traducere in romana, intre 1980 si 1997, a II-a versiune in romana, dupa una mai putin reusita a lui N.I. Barbu, din 1985, un sfant care nu a fost declarat (proclamat) de vreun conciliu sau sinod, ci este astfel considerat de traditie; chiar si marii teologi romani din sec 17-18, precum Dosoftei sau Antim Ivireanul vorbesc despre sveati (sfantul) Augustin.

Un retor, profesor de retorica la Roma, un filozof al Imperiului, un adept al maniheistilor si un iluminat, in cele din urma, isi descrie aventura intelectuala, pusa sub semul crucii. Tot ce a fost inainte de revelatie poarta un nume simplu: „iarmarocul palavragelii”, de care se va desparti silentios, fara „mare valva”. De ce renunta la demnitatile de profesor de retorica, din anturajul imparatilor? Pentru ca cei care l-au sustinut foloseau adesea „adevarul”, vorbeau in numele „adevarului”, al „binelui”, dar cuvintele lor erau lipsite de credinta, totul nu semana decat cu un „scartait” al buzelor si gurii lor.

Cati dintre noi ar renunta la slujbe pentru ca nu sunt inspirate de adevar, de bine, de credinta? Citeste mai mult »