Hodgkinson continua, cu aceasta a doua carte a sa tradusa in limba romana, apologia catre o schimbare totala de paradigma prin eliminarea de sclavia indusa de catre etica protestanta a muncii, care a marcat radical vietile noastre.

Cum am ales libertatea este, ca si Ghidul lenesului rafinat, o pledoarie pentru a ne regasi ca fiinte umane, pline de potential creator si de autonomie economica. Subtitlul cartii (Mic tratat pentru o viata fara griji) arata miza pe care cel care ia aminte la preceptele acestui volum poate sa o realizeze. In acest punct este necesara o precizare terminologica, in care lipsita de griji nu este este in nici un caz o conduita indolenta, o nepasare cinica fata de ceea ce ti se intampla sau fata de mediul social in care ne ducem vietile. Din contra, pledoaria lui Hodgkinson se indreapta tocmai catre empatie, catre preocuparea de bunastarea morala a celor din jurul nostru. Grijile despre care scrie Hodgkinson sunt cele induse in mod artificial de o etica a perfectionismului care se inspira din etica protestanta, aducand in acelasi timp in actualitate vechea incredere a religiilor premoderne in providenta divina, fie ca ea poarta numele de Pronie, fie ca poarta numele de Tao.

De asemenea, trebuie precizat termenul de libertate. Acest cuvant care are o conotatie atat de bogata, care a permis nenumarate manipulari politice, apare practic doar in traducerea in romana, fiind din acest motiv superfluu sa incercam o explicatie rationala a prezentei acestui cuvant pretentios in titlul unei lucrari atat de lipsite de pretiozitate. In original, How to be free trimite la un fel de ghid practic penru o viata mai buna. Este exact ceea ce vrea sa ofere si cartea. Citeste mai mult »

O carte obsedanta , care te tine in suspans si nu iti da voie sa o lasi din mana pana nu mai citesti inca o pagina… si inca una… si vrei sa te opresti… dar mai citesti una… doua… trei… Asa as descrie cartea lui Suzanne Collins, Jocurile Foamei, primul volum din seria cu acelasi nume. De indata ce apuci sa citesti primele pagini e ca si cum ti-ar fi teama ca nu ai destul timp sa citesti tot si te grabesti sa o termini, dar dupa ce realizezi ca s-au terminat paginile, o singura vorba iti vine in minte « Atat… ? ».

Sa ma leg putin si de continut.  Jocurile Foamei nu sunt nimic altceva decat un concurs sangeros in care 24 de copii cu varste cuprinse intre 12 si 18 ani sunt obligati sa se omoare intre ei intr-o arena imensa. Acestia sunt alesi prin tragere la sorti. Astfel vor fi selectati cate o fata si cate un baiat din fiecare cele 12 districte. Eroinei noastre, Katniss, nu i-a fost tras biletul cu numele sau, dar va las pe voi sa aflati cum a ajuns ea sa participe la aceste « jocuri ».

Impreuna cu Peeta si alti 22 de participanti, Katniss a fost dusa in arena de la Capitoliu, unde a trebuit sa lupte pentru suprevietuire, folosindu-se doar de cateva provizii pe care a reusit sa le ia de la « Cornul abundentei ». Citeste mai mult »

Fenomenal, aproape ca pleoapele-mi exerseaza o lacrima in coltul ochiului. In cele din urma am reusit sa-mi clatesc privirea cu o colectie de povestiri marca Stephen King si cu greu am reusit sa mi-o dezlipesc de pe foile ce te purtau miraculos pana la finele cartii. Dupa ce m-am strecurat prin gaura cheii in universul lui King pot spune ca acesta reuseste sa se mentina, cel putin in conceptia mea, la rangul de maestru al groazei si acum, cu acesta colectie de povestiri, aspira spre statutul de maestru al povestirilor.

La asfintit este o carte voluminoasa de 400 de pagini in format mare insa lectura nu este anevoiasa sau plictisitoare, ci este chiar relaxanta. Intre copertile sale gazduieste 13 povestiri (povestirile variaza in functie de marime si gen, unele au pana la 10 pagini, altele ajung chiar pe la 8o), multe dintre ele publicate cu mult inainte.

De exemplu, “Pisica Diabolica” (o poveste horror care duhneste a King) a fost publicata pentru prima oara in Cavaliers Readers in urma cu 30 de ani, unde cititorii erau invitati sa gaseasca un final, iar mai tarziu in acelasi an a fost republicata varianta completa a povestirii. Insa, unele povestiri ca “Willa” sunt create recent si reprezinta un adevarat deliciu pentru minte si suflet.
M-au bucurat fiecare dintre cele 13 povestiri in parte, insa trebuie sa marturisesc ca am reusit totusi sa intocmesc un mic top. Citeste mai mult »

Culegerea de povestiri si nuvele Sfarsitul Pamantului cuprinde in total 14 texte, desfasurate de-a lungul a peste 800 de pagini. Aproape toate povestirile incluse in carte pot face oricand cinste vreunei antologii de genul ‘The Best…’, in genuri precum SF-ul, fantasy-ul, horror-ul. In volum veti gasi povesti care abordeaza intr-un mod profund si tainic destule teme, precum razboiul, josnicia unor conflicte armate sau politice, izolarea de o (sau tentativa de evadare dintr-o) societate meschina, esenta relatiilor interumane sau a celor dintre om si divinitate etc. Cu alte cuvinte, in aceasta colectie de povestiri se pot redescoperi teme predilecte ale scrierilor lui Lucius Shepard, care lasa o urma vaga despre trecutul tumultuos al scriitorului si experientele marcante pe care le-a avut de infruntat. Un alt element demn de semnalat, prezent in colectia Vanatorul de jaguari si care se amplifica in Sfarsitul Pamantului, este naratiunea la persoana I in majoritatea povestirilor si nuvelelor, iar astfel implicarea si ritmul actiunii cresc treptat si tin cititorul cu sufletul la gura pana la ultima fila.

Primul text al colectiei prezente are titlul de Sfarsitul Pamantului, iar actiunea se invarteste in jurul unui scriitor american, Ray, un fost soldat pe fronturile de lupta unde conationalii sai au actionat, precum cel din Asia. Personajul principal isi doreste sa se retraga intr-o zona cat se poate de pasnica si relaxanta, ajungand astfel in Guatemala. Acolo va ocupa o casa apropiata de plaja de la marginea orasului in care-si cauta inspiratia si tihna, dar treptat lucrurile iau o intorsatura mai putin placuta, din momentul in care va trebui sa ‘lupte’ pentru simpatia unei frantuzoaice numite Odille, plictisita si dezamagita de prietenul de pana atunci, Konwicki. Acesta din urma, nevoit sa recapete atentia fostei prietene, declanseaza in Ray un sentiment puternic de ura, mai ales ca, printr-un joc mental si nu numai, cu reguli perverse, reuseste sa-l aduca pe erou in stari neplacute, cum ar fi cele de insomnie sau visarea unor cosmaruri bizare, cu tenta horror-fantezista. Citeste mai mult »