sau Cum si de ce m-am pierdut in Tsatol Pelyn – unde naiba o mai fi si asta pe afurisitele de harti?

Atunci cind imi place prima carte dintr-o serie de romane, las sa treaca un timp pina sa citesc urmatoarele carti, de teama ca voi fi dezamagita. Astept de la eroii pe care i-am indragit si care au devenit cei mai buni prietenii ai mei, sa faca un lucru sau altul, dupa inchipuirea mea, adica am ‘exigente’ pe care tin sa le implineasca autorul.

‘Hartile prevestitoare‘, al doilea volum al seriei fantasy ‘Marile descoperiri‘ nu m-a dezamagit deloc, ba dimpotriva, m-a captivat in asa masura incit m-a facut sa uit de mine, de foame si de miezul noptii pentru a ma gasi dimineata devreme cu rasuflarea taiata si cu o sabie in mina, hotarita sa nu las sedinta lunara de logistica sa stea in calea maretei si teribilei aventuri a vietii mele: cautarea mormintului Imparatesei Adormite.

Nimic nu mi-a placut mai mult decit scenele de lupta si nu am putut rezista sa nu recitesc pasajele cu pricina. Mirosul singelui, frica de moarte, dorinta de a invinge, placerea de a ucide, bucuria victoriei – autorul mi-a stirnit simturile si mi-a ravasit emotiile. Mi-a ramas intiparit in minte capitolul in care printul Pyrust cucereste regatul Helosunde cu un simplu evantai. Din locul pe care l-a ales pentru a urmari mersul bataliei, el nici nu se misca si nici nu striga ordine. Vointa lui o transmite generalilor prin miscarile  evantaiului. Oarecum banal, veti spune, dar veti vedea cum forta narativa a lui Stackpole transforma banalul in spectaculos si cum veti ajunge sa va tineti respiratia intre doua miscari ale evantaiului. Citeste mai mult »

George R.R. Martin - Peregrinarile lui Tuf

George R.R. Martin *este un maestru al naratiunii, lucru evident in cazul prozei sale scurte, din care face parte si antologia de povestiri reunite sub titlul de *Peregrinarile lui Tuf*. Este interesant si faptul ca povestirile par a forma un tot unitar, aproape un roman, in care ni se arata evolutia personajelor principale si a omenirii raspandite in toate colturile universului cunoscut, diversele populatii confruntandu-se cu probleme ecologice mai mult sau mai putin presante.

Referirile, trimiterile si aluziile biblice sunt prezente inca din titlul unora din cele 7 povestiri, incepand cu *Steaua Molimei*, continuand cu *Paini si pesti*, *Numiti-l Moise* si terminand cu *Mana din cer*. Personajul principal al cartii este un umil negustor interstelar, inalt de peste doi metri si jumatate, pe nume Haviland Tuf. Dupa ce este angajat sa transporte un echipaj format din 5 membri in apropierea unei stele misterioase, eroul nostru va deveni constient, in mod treptat, ca toate slabiciunile umane care au adus declinul societatii de pe Pamant au ramas imuabile in trupurile si spiritele colonizatorilor. In momentul intalnirii cu o nava de anverguri colosale, numita *Arca* (sau Steaua Molimei) – o alta trimitere biblica -, nava lui Tuf va fi avariata, iar o parte din pasagerii ei se vor decide sa abordeze transportorul bio-militar imbracati in costume spatiale cu grade diferite de protectie. In urma incaierarii intre clientii sai, Haviland Tuf ramane unicul supravietuitor si detinator al puterilor *Arcei*, iar modul in care o va folosi va da dovada intelepciunii sale.

In periplul sau intergalactic, Tuf este nevoit sa rezolve situatia grea a s’uthlamezilor, cu ajutorul comandantului portului spatial din apropierea planetei, Tolly Mune. Cu toate ca le repeta faptul ca solutiile cerute de ei sunt doar temporare, s’uthlamezii vor dovedi pe alocuri o lejeritate si lipsa de intelepciune atat de dureroase (nerenuntand la preceptele bisericesti paguboase, chiar amenintati cu foametea in urmatoarele 2-3 decenii, ca urmare a suprapopularii), incat eroul va trebui sa le dea pana la urma ceea ce solicita, ramanand si dator cu o suma importanta dupa ce I se repara anumite sectoare nefunctionale din Arca de catre tehnicienii de pe S’uthlam. Astfel, Tuf trebuie sa gaseasca atat sursele de finantare pentru plata datoriei, esalonata pe o perioada de zece ani, cat si solutii de prevenire a eventualelor dezastre provocate de tarele caracterului uman. Citeste mai mult »

Ellen Datlow - The Year's Best Fantasy and Horror VOL 2

Editorii acestei antologii de succes, Ellen Datlow, Kelly Link si Gavin J. Grant, reusesc, o data in plus, sa adune o varietate a prozei scurte din fantasy si horror, prin includerea simultana in acest volum a scriitorilor consacrati si faimosi, mai ales printre fanii genurilor mentionate (Geoff Ryman, Theodora Goss, Jeffrey Ford sau Kim Newman), si a celor aflati inca pe drumul afirmarii ori cu nume ceva mai putin cunoscute (Andrew Bonia, Chaz Brenchley, Willa Schneberg, Dave Hutchinson etc.).

Antologia recenzata a fost distinsa cu Premiul Locus 2007, de partea fantasy ocupandu-se Kelly Link si Gavin J. Grant, iar de cea horror – Ellen Datlow.

Povestirile si textele cele mai valoroase au fost cele scrise de Kim Newman, Theodora Goss, Pentti Holappa, Jeffrey Ford, Tom Brennan, Geoff Ryman sau Joe Hill.

Tiganii din padure, povestirea lui Kim Newman, se incadreaza in (sub)genul fantasy, avand si nuantele unei scrieri politiste, uneia horror si ale basmelor pentru copii, cu personaje fascinante si misterioase, cu puteri ascunse. Nuvela aceasta ar putea fi interpretata si ca o fantezie neagra cu detectivi victorieni, unde se petrec rapiri si disparitii/reveniri stranii ale copiilor dintr-o familie nobila instarita, iar printre personajele povestii se numara si zanele, spiridusii ori trolii. Charles Beauregard este eroul povestii, cel care trebuie sa afle raspunsul la misterele din padurea in care au disparut mai multi copii. O scriere palpitanta, una din primele, calitativ, ale culegerii.

Antologia contine si trei poeme/poezii, iar acestea sunt Nimfele gasind capul lui Orfeu, de Theodora Goss, Mahnire de Willa Schneberg si Frumoasa palarie de Andrew J. Bonia. Desi ar putea sa para ciudata decizia includerii versurilor in volumul recenzat, consider ca sunt bine-venite si chiar importante, macar pentru variatie, daca nu si pentru mesajele/starile transmise de ele.
Citeste mai mult »

Tronul de Jad de Naomi Novik

După ce am făcut cunoştinţă cu eroii noştrii în „Dragonul Majestăţii Sale”, aventurile căpitanului Laurence şi ale dragonului său, Temeraire, continuă în „Tronul de Jad”, al doilea roman al seriei Temeraire scrisă de autoarea americană Naomi Novik.

De data aceasta conflictul porneşte de la faptul că Temeraire se află în posesia britanicilor în loc să fi ajuns la Napoleon Buonaparte, căruia îi fusese destinat, iar împăratul Chinei îşi vrea dragonul înapoi. Deoarece englezii sunt deja prinşi într-un război dur cu Franţa şi nu pot risca să îşi transforme şi chinezii în inamici, aceştia sunt de acord să îl returneze pentru a da dovadă de bunăvoinţă şi a îmbunătăţi relaţiile diplomatice dintre state. Temeraire însă refuză să se despartă de Laurence, chinezii văzându-se nevoiţi să îi accepte prezenţa căpitanului în cadrul delegaţiei care îl însoţeşte pe dragon în lungul drum spre casă.

O mare parte din aventuri are loc la bordul corabiei Allegiance, în timp ce ocoleşte Africa şi Asia pentru a ajunge la Pekin. Aflăm astfel că o răceală este aproape la fel de traumatizantă pentru eroul nostru înaripat ca întâlnirea cu un monstru marin, cu toate că reuşeşte să le facă faţă ambelor cu succes. Încercarea de a înţelege noile culturi şi civilizaţii întâlnite aduce în discuţie subiecte delicate cum ar fi egalitatea între oameni şi, mai târziu, relaţia de subordonare dintre aceştia şi dragoni.

Dacă în trecut accentul era pus pe interacţiunea dintre Laurence şi Temeraire, acum atenţia se axează asupra lumii orientale descrisă în mare detaliu. Nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi, nu este totul atât de frumos pe cât pare. În timp ce pe de o parte Temeraire este fermecat de condiţiile de trai ale dragonilor din China, unde aceştia nu sunt crescuţi pentru luptă ci educaţi, de întâlnirea cu mama sa, Qian, şi Mei, o femelă dragon aleasă spre a-i fi parteneră, pe de altă parte viaţa lui Laurence este în continuu în pericol. Confruntaţi cu ataşamentul puternic dintre Temeraire şi căpitan, chinezii au înţeles că prezenţa acestuia în viaţa lui Temeraire le poate încurca planurile şi fac tot ce le stă în putinţă pentru a-l înlătura, culminând cu un atac mişelesc ce se transformă într-un adevărat masacru. Citeste mai mult »