Ted Chiang - Impartirea la zero

Un material de Bogdan

Declar cu mâna pe inimă că nu mă dau în vânt pentru proză scurtă. Prefer un roman bine construit care să mă transporte într-o lume nouă, alături de care să petrec câteva sute de pagini. Am cumpărat cartea aceasta după ce am citit câteva review-uri în care erau lăudate ideile cu adevărat SF și nu mă refer la partea de știință și ficțiune ci la partea în care aceste idei îți rămân adânc înrădăcinate în suflet, mult timp după ce le-ai citit. Sunt întrebări filosofice, umane și atât de inevitabile. Apropo, îmi place cum explică Ted Chiang la un moment dat conceptul de inevitabil în notele despre povestiri.

„Desigur noi știm că lucrurile acestea nu sunt cu adevărat inevitabile. Ingeniozitatea umană le face să pară astfel, cel puțin temporar.[…]Este un sentiment de venerație, ca și cum ai veni în contact cu adevărul absolut.”

Cartea cuprinde 8 povestiri excelente, unele mai mult decât altele. Turnul din Babilon descrie o lume în care acest turn ar fi putut fi construit iar încercarea oamenilor de a străbate cupola cerească ar avea consecințe revelatorii.

Citeste mai mult »

Incet dar cu precizie Stephen King a reusit sa devina unul dintre cei mai buni scriitori ai secolului nostru. De-a lungul timpului a publicat numeroase romane si nuvele in mare parte ecranizate. Insa prima lui nuvela publicata a fost Carrie.

Desi la inceput a fost pe pragul de a renunta fiind respins de numeroase edituri, datorita ajutorului primit din partea sotiei sale a continuat si astfel nuvela sa ajunge un succes ce mai tarziu este ecranizat. Acum lasand istoria si trecand la chestii mai serioase pot afirma ca primul lucru pe care l-am spus dupa ce am terminat cartea a fost ”mai vreau”. De mult timp nu am mai citit o carte care sa ma tina treaz noaptea. Acum trebuie totusi sa fiu sincer si sa recunosc ca prima data cand am pus mana de carte am avut cateva indoieli in privinta ei datorate in mare parte numarului de pagini. 192 mi se parea prea putin eu fiind adeptul cartilor cu un numar impresionant de pagini. Totusi de la Stephen King si a lui Carrie am invatat o lectie foarte importanta pe care ar fi trebuit sa o invat cu mult timp in urma, si anume ca nu cantitatea ci calitatea conteaza. Asa am descoperit ca o carte de 192 de pagini poate fi mai interesanta si ma poate captiva fara indoiala mai mult decat una cu cateva sute de pagini. Citeste mai mult »

Mi-am dorit cartea inca inainte de aparitie, scurta sa descriere determinandu-ma sa-mi doresc sa o citesc cat mai repede, asa ca imediat ce a aparut am achizitionat-o si in scurt timp am inceput sa o citesc. Inca din primele pagini mi-am dat seama ca e mult mai captivanta decat sugerase descrierea.

E un thriller complex, cu puternice accente psihologice, ce te fac sa te intrebi la fiecare pagina citita unde se afla de fapt adevarul. Personajele sunt si ele foarte complexe, construite cu o  maiestrie de fin psiholog, trairile interioare sunt puternic accentuate si descrise intr-o maniera in care reusesti sa traiesti aceleasi drame o data cu ele. Este interesanta si existenta a doua planuri ce trateaza perioade diferite de timp, legate insa intre ele de urmarirea acelorasi evenimente: perspectiva eroinei principale, si o perspectiva exterioara, ce urmareste pas cu pas ancheta intreprinsa de politisti in dezlegarea acestui caz misterios.

Citeste mai mult »

Inclestarea regilor

Un material de Cosmina Cernat

Încleştarea regilor, a doua carte din monumentala serie CÂNTEC DE GHEAŢĂ ŞI FOC continuă povestea începută în deja celebra şi arhicomentata Urzeala tronurilor, după textul căreia s-a realizat şi ecranizarea de mare succes, însă din păcate mult prea scurtă – numai 10 episoade – cu acelaşi nume, ca să nu mai vorbim de board game-ul realizat după aceeaşi poveste, care urmează să fie lansat în curând. Vestea bună e că în prezent se lucrează şi la cel de-al doilea sezon al serialului, bazat, evident, pe textul celui de-al doilea volum din CÂNTEC DE GHEAŢĂ ŞI FOC.

În ceea ce priveşte cartea Încleştarea regilor, deja vechiuţă, apărută în ’98 şi tradusă la noi abia 10 ani mai târziu, mi se pare o mişcare excelentă faptul că Martin păstrează aceeaşi structură ca în primul volum, în sensul perspectivei fragmentate pe capitole – ideea ca fiecare capitol să fie practic oglinda câte unui personaj, prezentând perspectiva acestuia nu face decât să sporească complexitatea lumii create de R.R. Martin. E un stil care mie, personal, mi se pare demn de tot interesul, poate tocmai pentru că e destul de greu de urmărit.

Citeste mai mult »