Nu am suferit niciodata de xenofobie si cred sincer ca m-am nascut cu o nevoie reala de a cunoaste cat mai multe locuri si de a interactiona cu oameni diferiti, din culturi diferite. Cu cat sunt mai mari diferentele (comparativ cu tara noastra), cu atat ma atrag mai mult diverse locuri din aceasta varietate incantatoare de natiuni, obiceiuri si traditii, care alcatuiesc LUMEA si care ne asteapta sa se deschida in fata noastra, a curiosilor, avizi de nou si de divertisment.
Asadar, cand am descoperit colectia Ghidul Xenofobului, nu am fost bucuroasa in fata unei posibilitati de a ma trata de xenofobie “frica irationala de straini, probabil justificata, intotdeauna de inteles”, ci m-am bucurat sa descopar, tiparite pe filele acestor carticele, informatii utile, care abordeaza nenumaratele trasaturi ale unei natiuni, scrise intr-o maniera umoristica si usor de asimilat.
Primul ghid al xenofobului pe care l-am achizitionat a fost cel care te ispiteste sa vizitezi tara care se afla pe locul intai in inima mea – Italia. Si spun primul, pentru ca apoi nu m-am putut abtine si am achizitionat si altele, tratand nationalitati cu care am avut placerea sa interactionez sau pe care intentionez sa le descopar cat mai curand cu putinta.
Aceasta carte este o mica comoara, abordand succint numeroase aspecte ce alcatuiesc cu succes spiritul latin.
Cum ii vad italienii pe straini, cum ii vad strainii pe italieni, cum se inteleg italienii cu ceilalti italieni („gli altri”), cum trateaza viata ca pe o scena de teatru, unde stilul este atat de important, cat sunt de atasati de familie si ce simt dezvoltat al umorului au, cu cat respect trateaza religia si arta, intalnita la tot pasul in insorita lor tara, cat sunt de ipohondrii si multe altele, le veti descoperi din paginile acestei carti care ar trebui sa se afle pe lista noastra atunci cand ne facem bagajul, plini de energie sa pornim la drum intr-o aventura de neuitat.
„Italienii traiesc cu intensitate si nu se simt catusi de putin vinovati ca duc o viata de tihna si de placeri douazeci si patru de ore pe zi, sapte zile pe saptamana, cincizeci si doua de saptamani pe an. Pentru asta e facuta viata: italienii nu traiesc ca sa munceasca, ci muncesc ca sa traiasca”
Cum mi-am petrecut dupa-amiaza? Doua ore am simtit ca ma aflu in pitoreasca Italie, avand Ghidul Xenofobului intr-o mana si un espresso in cealalta. Coloana sonora: Tiziano Ferro – „El regalo mas grande”.
Un cititor prevenit – un xenofob convertit!
Adauga un comentariu