Desi evit de obicei colectiile „chick lit” datorita catorva achizitii dezamagitoare, auzisem de ceva timp de seria „The Undead Series – Betsy” si imi propusesem sa imi cumpar la un moment dat volumele aparute in romana. Adica „Nici moarta, nici maritata” si „Nici moarta, nici angajata”. Deocamdata am citit abia primul dintre aceste doua volume si pot spune ca a fost cea mai amuzanta lectura din ultimul timp. Intr-adevar, multe romane fantasy (si nu numai) au zeci de pasaje nostime, dar „Nici moarta, nici maritata” este o lectura incarcata de umor de la primele randuri si pana la ultimele. Aproape fiecare situatie prin care trece protagonista are un aer ilar, iar modul in care aceasta isi prezinta viziunea asupra noii sale vieti este incantator. De la prima pagina a cartii te trezesti cu un zambet larg pe fata si il pastrezi cu siguranta pana cand termini volumul.
Betsy are o viata obisnuita pana in momentul in care moare, lovita de o masina si se trezeste vampir. Odata ce se convinge ca nu are cum sa se sinucida in noua forma, isi viziteaza rudele si prietenii si apoi incearca sa isi reia viata normala de pana atunci, acceptand schimbarile survenite. Ceea ce afla mai tarziu, cand ajunge sa fie prinsa intre doua grupuri de vampiri iar cei dragi sunt in pericol din cauza ei este faptul ca in cazul ei nu se aplica majoritatea regulilor vampirilor, este imuna la toate armele care ii pot distruge pe restul, are cateva calitati unice si se presupune ca ar fi viitoarea regina ce ii va uni si ii va conduce pe vampiri. Existenta acesteia a fost prezisa de secole, iar toate semnele demonstreaza ca Betsy este cea care ii va salva pe vampiri, desi ea refuza cu indarjire sa isi asume un astfel de rol.
In ciuda faptului ca romanul este unul usor satiric, povestea este foarte bine legata, incarcata cu doza potrivita de actiune, emotii, tradari sau scene hot, iar spre final se prefigureaza si o poveste de iubire, poveste ce va fi probabil mai bine conturata in volumul urmator.
Bile albe:
– Spre deosebire de alte romane in care umorul pare cumva fortat, ca si cum autorul ar fi prelucrat anumite scene sau replici astfel incat sa fie cat mai amuzante pentru public, in „Nici moarta, nici maritata” istorisirea curge natural, fiecare fraza este plasata la momentul potrivit, nu ai nici o secunda senzatia ca povestea ar fi necesitat vreun efort deosebit pentru a fi astfel prezentata.
– Personajele sunt extrem de bine construite, fara nici o nuanta caricaturala, prezentate intr-un mod obiectiv, fara a li se minimiza defectele sau slabiciunile, ceea ce le face foarte credibile, oferind o nuanta serioasa si povestii, in ciuda faptului ca aceasta nu are ca scop obtinerea senzatiei de realism.
Bile negre:
– Singura dezamagire pe care am avut-o a fost reprezentata chiar de o parte a subiectului ce declanseaza momentele de suspans dinspre finalul cartii. Unul dintre cele mai simpatice personaje se dovedeste a fi de fapt un tradator, inselandu-i increderea nu doar protagonistei, pe care oricum nu o cunoaste de prea mult timp, ci si celor care ii erau ca o familie de ani intregi.
Adauga un comentariu