Nu numele autoarei (care imi era necunoscut), nici subiectul cartii (de care nu aflasem inca) si nici vreo recenzie convingatoare nu au fost motivul pentru care am citit aceasta prima carte a seriei Negurile de Marion Zimmer Bradley. Totul a inceput cand i-am vazut din intamplare titlul in librarie – Avalon – si m-am gandit ca ar putea fi despre o lume noua, fantastica, vreun taram al magiei, adica exact genul de carte pe care as citi-o pe nerasuflate. M-am bucurat sa aflu ca avusesem intr-o oarecare masura dreptate, desi unele lucruri s-au dovedit a fi contrar asteptarilor mele.
In primul rand, credeam ca, fiind o repovestire a legendei regelui Arthur, imagini ale razboiului, planuri de a cuceri tarile vecine sau chiar lupte pentru a pune mana pe tron vor alcatui toata actiunea romanului. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Este, intr-adevar, povestea legendarului rege al Angliei, dar privita prin ochii femeilor – a mamei, surorii si sotiei lui Arthur. Astfel ia nastere o poveste inedita, nu numai despre celebrele Excalibur si Masa Rotunda, ci si despre secretele din spatele domniei.
Ceea ce m-a atras este stilul in care sunt prezentate intamplarile: fiecare femeie ce a jucat un rol important in legenda povesteste o parte din actiune la persoana intai, cu propriile sale ganduri si pareri. Se intrepatrund relatarile unor personaje de religii si opinii diferite, lucru ce creaza o usoar confuzie cititorului, realizandu-se astfel o atmosfera mult mai detaliata decat prin abordarea obisnuita, la persoana a treia.
Lasand la o parte confruntarile pe motive religioase ori de conducere a tarii, cartea se rezuma la o poveste de iubire intortocheata, care uneste personaje mai mult sau mai putin cunoscute. Din cuvinte precum “dragoste”, “gelozie”, “fiu”, “mostenitor” ori “iubit” iese o frumoasa repovestire a legendei, femeile implicandu-se destul de putin in problemele militare ale Britaniei.
Magia se intalneste pe insula Avalon, ale carei preotese au darul Viziunii si indeplinesc voia Zeitei si unde timpul are o alta insemnatate. Cum diferentele dintre religia noua – crestinismul – si cea a Zeitei sunt numeroase, lumea Avalonului si cea a preotilor crestini de pe aceeasi insula par sa se separe, devenind, treptat, doua lumi paralele pe care putini reuseau sa le strabata. Tocmai de aceea a fost nascut Arthur, pentru a reusi sa uneasca toti locuitorii Britaniei sub acelasi steag si sa ii invinga o data pentru totdeauna pe saxoni. Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, iar planurile bine puse la punct pot fi rasturnate in orice clipa de slabiciune din partea lui Arthur.
Datorita perspectivei multiple a actiunii, cititorul nu mai reuseste nici macar sa identifice personajele negative de cele pozitive, fiecare femeie avand un motiv intemeiat pentru tot ceea ce face si considerandu-le pe restul necredincioase ori chiar potrivnice.
Asadar, Negurile de Marion Zimmer Bradley este minunat scrisa, iar intorsaturile de situatie o transforma intr-o lectura captivanta, imprevizibila. O recomand tuturor celor ce viseaza la o carte in care legenda si fantasticul se impletesc cu actiunea si romantismul, dar mai ales tinerilor si adultilor, care vor fi cu siguranta fermecati!
Ioana Pristoleanu
Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.
Adauga un comentariu