Naomi Novik – Razboiul pulberii negre

Doamne, de cand n-am mai citit o carte atat de buna!

Nici nu stiu de unde sa incep. Am auzit mai demult de seria “Temeraire” si am tot fost in cumpana: sa o iau? sa nu o iau? Intr-un final am decis sa o cumpar. Desigur, asta s-a intamplat cu ceva vreme inainte sa apara versiunea in limba romana, asa ca am fost nevoit sa o citesc in limba engleza. Dintr-un motiv sau altul am trait cu senzatia ca sunt niste carti “de copii”. Nu ca nu mi-ar placea aceasta senzatie dar, avand la dispozitie o gramada uriasa de alte carti care pareau cu mult mai bune, nu am fost deloc atras sa le citesc dar intr-un final le-a venit si lor timpul. Concluzia? M-am apucat de citit si nu m-am mai putut opri.

Romanul ”Razboiul pulberii negre” este cel de-al treilea roman de geniu a scriitoarei si este considerata a fi o adevarata capodopera a secolului al XXI-lea, aceasta situandu-se deasupra multor alte romane, aceasta fiind o poveste autentica, in care miracolul fanteziei isi spune cu adevarat cuvantul.

In cel de-al treilea volum al seriei “Temeraire”, intriga este declansata de vestile aduse la cunostinta capitanului Will Laurence de catre un trimis misterios al Marii Britanii. Vestile primite sugereaza ca trei valoroase oua de dragon au fost cumparate de catre Marea Britanie de la Imperiul Otoman. Odata instiintat, capitanul Laurence are misiunea de a se duce impreuna cu dragonul sau la Istanbul pentru a transporta apoi in siguranta ouale inapoi in Marea Britanie, timpul fiind esential din cauza ca se dorea ca ouale sa eclozeze pe teritoriul Marii Britanii.

Cu toate acestea, la fiecare cotitura pe care o ia capitanul Laurence si dragonul sau, Temeraire, misiunea lor este pandita de dezastru, astfel ei riscand sa nu duca la bun sfarsit misiunea care le-a fost incredintata. Responsabil pentru obstacolele ce le ies in cale capitanului Laurence si dragonului sau este dragonul chinezesc numit Lien. Lien il acuza pe Temeraire pentru moartea stapanului sau si se aliaza astfel cu Napoleon din dorinta de a se razbuna pe Temeraire. Mai tarziu, capitanul Laurence si Temeraire sunt tradati intr-un loc neasteptat si astfel ei trebuie sa lanseze o ofensiva indrazneata pentru a le tine piept adversarilor. Dar ce sanse au ei impotriva armatei de neinvins al marelui conducator Bonaparte?

Nu vreau sa va dau prea multe detalii fiindca nu as vrea sa stric surpriza pe care v-o prezerva cartea, asa ca prefer sa ma rezum doar la aceasta mica descriere, lasandu-va pe voi sa descoperiti noile aventuri si provocari prin care sunt nevoiti sa treaca capitanul Will Laurence si dragonul sau, Temeraire.

Ce mi-a placut cel mai mult la aceasta carte? Credibilitatea istorica! Povestea si detaliile sunt atat de bine aranjate incat la un moment dat chiar ajungi sa te intrebi daca nu cumva, noi nu stim deloc istorie. Aproape toata cartea pare a fi o relatare pur istorica. Si se pare ca de fapt nu e. Mare pacat! Modul de a-i descrie pe dragoni e fascinant si bine pus la punct. Dragonii din aceasta carte sunt printre fiintele fantastice cel mai bine create din multe carti. Majoritatea (daca nu chiar toate) calitatile, actiunile, defectele lor au justificari. Superbe sunt si momentele lor de slabiciune!

Finalul a fost extrem de bun …delicios chiar! L-am savurat din plin. Ma asteptam sa castige cine a castigat, dar chiar si asa a fost surprinzator si bun. La ce fel de exprimare pot recurge cand nu vreau sa dezvalui ceva!

“Razboiul pulberii negre” mi s-a parut o carte si mai reusita decat cele doua volume anterioare ( “Dragonul Maiestatii Sale” si “Tronul de Jad” ) tocmai datorita locurilor noi in care este purtat cititorul si a aventurilor prin care este fortat sa treaca alaturi de ceilalti eroi. Cel de-al treilea volum al seriei “Temeraire” este o carte pe care stiu sigur ca o veti savura de la inceput si pana la sfarsit cu sufletul la gura!

„Tocmai cand credeai ca ai vazut orice varianta posibila de poveste cu dragoni, vine Naomi Novik sa-ti demonstreze ca te-ai inselat. Minunatul ei Temeraire este un dragon pentru multe generatii.“ (Terry Brooks, New York Times)

Lectura placuta!