Cu aproape douăzeci de ani înainte de a deveni cunoscut drept un scriitor cu preponderenţă de fantasy datorită seriei „Cântec de gheaţă şi foc”, George R. R. Martin scria science fiction. Romanul său de debut, „Lumina ce se stinge”, un space opera cu accente filosofice, a fost nominalizat la premiile Hugo şi British Fantasy.
Având un titlu inspirat dintr-un poem al poetului englez Dylan Thomas, „Lumina ce se stinge” îl are drept principal protagonist pe Dirk t’Larien, un bărbat a cărui viaţă se află în derivă şi nu pare să mai aibă un sens. La primirea unei chemări de la o fostă iubită de care încă se mai crede îndrăgostit, Dirk lasă totul baltă şi se îmbarcă într-o călătorie neaşteptată spre Worlorn, o planetă pe cale de a-şi părăsi sistemul solar şi a rămâne pentru mult timp în întuneric.
Acolo o găseşte pe Gwen Delvano, ecologistă de profesie, captivă într-o relaţie neconvenţională cu doi membri ai rasei Kavalar în cadrul căreia este considerată mai mult o proprietate decât o fiinţă umană cu drepturi şi libertăţi. Convins că încă mai au sentimente unul pentru celălalt, Dirk este hotărât să o ajute să evadeze din societatea plină de constrângeri şi obiceiuri străine lui, sperând totodată la o reluare a legăturii.
Deşi împreună trec prin mai multe aventuri palpitante, planeta în sine devine la fel de interesantă, dacă nu chiar mai mult, decât eroii noştrii. Din cele paisprezece oraşe reprezentante a celor mai importante culturi din univers, cunoaştem mai în profunzime din păcate doar trei. Abandonate după festivalul care sărbătorea sfârşitul scurtei perioade de viaţă pe această planetă, dar încă funcţionale, ele joacă un rol major în firul acţiunii, stârnindu-ne curiozitatea faţă de culturile care le-au ridicat, însă Martin este zgârcit cu detaliile.
Mai multe informaţii primim despre cultura Kavalarilor, reprezentaţi în special de Jaan şi Janachek, membrii ai noii familii a lui Gwen. Tradiţiile lor sunt şi ele pe cale de dispariţie, foarte puţini mai respectându-le şi crezând în vechile legende. Cei care o fac vin pe Worlorn să vâneze oameni, pentru că aici nu există nicio lege sau forţă care să îi împiedice. Jaan se luptă în zadar să le modernizeze concepţiile, însufleţit în mare parte de dragostea pentru Gwen, care nu îşi acceptă statutul în cadrul relaţiei.
Încă din romanul de debut al lui George R. R. Martin, „Lumina ce se stinge”, întâlnim teme şi motive familiare operei sale şi pe care le vom regăsi dezvoltate mai detaliat în bine cunoscuta serie „Cântec de gheaţă şi foc”. Sentimentul de pierdere şi rătăcire este adânc înrădăcinat, iar fiecare personaj suferă o transformare de cele mai multe ori traumatizantă şi în urma căreia i se schimbă definitiv destinul, devenind un om nou.
Adauga un comentariu