Lumea Dunei

Draga cititorule, stiu ca e greu sa exprimi in cuvinte trairile, pentru ca neauzind tonul spuselor cuiva se poate pierde o mare parte din semnificatie, dar voi incerca. Voi incerca sa te fac sa simti ceva, deoarece, crede-ma, merita.

Multi dintre noi simtim ca viata ce-o traim ar putea fi altfel, ne-ar putea oferi mult mai mult, visam poate la alte lumi, la o viata cu mult mai multa substanta, intr-o lume mult mai apropiata de visul nostru si, pana sa ajungem acolo, ne hranim sufletul cu lumile puse la dispozitia, pe hartie, de Marii Creatori ai omenirii.

Nu voi uita niciodata (asemeni fremenilor ) ce a insemnat in 1993 prima mea incursiune in lumea Dunei. Pot afirma, deasemeni, ca am citit prima carte a seriei “Dune” de cel putin 1000 de ori pana acum, si restul seriei de cateva sute de ori, atat de mult mi-a placut universul creat de Frank Herbert, un univers ce merita a depasi cu mult realul nostru cotidian prin substantialitate. Si, credeti-ma, putine universuri in literatura sunt atat de vii, de concrete precum cel al Dunei.

Inovatie (umana, tehnologica, sociala, ecologica, politica…) sau posibilitati eterne ale umanitatii? Nu as vrea sa raspund la aceasta intrebare. Sa incerc sa va dezvalui, sa va descriu aceasta lume numita Dune? As da gres, cu siguranta. Pot doar sa va spun ca multe din intrebarile (si-ale lor ecouri) existentiale, ce si-au facut simitita aparitia in sufletul si mintea mea hoinarind prin viata, au rezonat cu lumea Dunei, multe din problematicile ridicate in aceste carti vor fi mereu actuale.

Multitudinea de teme (a Eroului, a Mantuitorului, o posibilului scop ascuns al existentei unei lumi, a sacrificiului, etc) si maretia personajelor ce fac cinste definitei omului (“Imparatul-Zeu al Dunei” este chiar o carte deosebita prin continut si ceea ce ne prezinta, dar asta e o alta poveste) cred ca te vor face sa savurezi aceasta grandioasa carte (carti) ori de cate ori ii vei deschide copertile.
Stiu ca s-au scris multe recenzii la cartile ce te introduc in lumea Dunei, draga cetitorule, eu doar am incercat sa-ti ofer o alta poarta prin care sa intri acolo, pentru ca numai acolo vei trai , vei stii ce am vrut sa spun.

Nu-mi ramane decat sa inchei, citand din Dune, cu un sfat universal valabil:

“Orice drum parcurs pana la capat duce exact nicaieri. Escaladeaza muntele doar atat cat sa te convingi ca e munte. Din varful muntelui nu poti sa vezi muntele.”