Este un fapt bine cunoscut că „Romeo și Julieta” de W. Shakespeare este una dintre cele mai mari povești de dragoste ale istoriei literare. Și de ce nu? Doi tineri îndrăgostiți a căror iubire învinge ultima barieră: moartea. Dar în lumea bântuita de amor, povestea celor doi nu este altceva decât o prezentare a pericolelor iubirii, oroarea unui trecut încarcat de dragoste. Perspectiva poate schimba atât de multe, inclusiv vieți și soarta unei lumi întregi.
Lauren Oliver crează o realitate în care dragostea este o boală, pur si simplu cauza care împinge omenirea la violență, egoism, gelozie si disperare. Lena s-a născut în lumea ce nu cunoaște iubirea, fericirea de a trăi, de a face lucruri stupide și amuzante doar pentru că poți sau libertatea de a fi tu însuți, s-a născut într-o lume de un calm înspăimântător, în care emoțiile erau eliminate printr-o operație.
Ce am apreciat și iubit cel mai mult la această carte a fost chiar personajul principal. Lena este o adolescentă normală. Normalitatea este o cerință și o necesitate în această societate, iar la început ea pare perfect mulțumită să trăiască în pace, în afara luminii reflectoarelor, doar cu via dorință de a fi vindecată înainte de a fi atinsă de boala mortală a iubirii.
Într-o astfel de lume nimeni nu poate ști cu adevarat cine ești în spatele ușilor închise, ce simți când nu poți fi văzut sau ce ești în stare să faci pentru cei pe care îi iubești. De aceea Lena pare o adolescentă ca oricare alta, pentru că nimeni nu ghicește sentimentele și caracterul său. Curajul, loialitatea, curiozitatea și în final iubirea se trezesc la viața în interiorul său pe măsură ce o urmărim.
Schimbarea începe în momentul în care îl întâlnește pe Alex. Dincolo de orice altceva, el este un mister, acțiunile lui sunt uneori contradictorii, dar Lena este fermecată de ceea ce simte în prezența lui. Exista o singură, minusculă și insignifiantă problemă: dragostea le-ar putea aduce moartea. Dar cum poate renunța la ceva atât de puternic? La ceva ce simte că este corect? La cineva iubit?
Maturizarea personajului principal a fost captivantă, ceea ce învață de-a lungul timpului este uimitor, dar dincolo de orice altceva, cartea lasă în urmă o întrebare: aceasta ar fi lumea noastră fără dragoste? Sincer, uneori tristețea unor oameni lipsiți de speranță și fără vise este copleșitoare. Poate că dragostea este cauza din spatele răului din lume, dar știu că este și motivul pentru care încercăm să fim mai buni.
Adauga un comentariu