Logofătul de taină – călătorie într-o altă epocă

Așa cum am fost obișnuiți, Nemira continuă publicarea romanelor de succes scrise de Rodica Ojog-Brașoveanu. “Logofătul de taină”, una dintre cele mai recente apariții, aduce, așa cum era de așteptat, puncte de calitate în plus în dreptul autoarei. Chiar dacă până acum acțiunea romanelor ei se desfășura, mai mult sau mai puțin, în jurul epocii moderne, unde nedreptatea și nelegea apar la fiecare pas și pot fi subiecte cu implicații dintre cele mai complexe, de această dată, cititorii sunt invitați să fie martorii unui episod dintr-o perioadă relativ puțin cunoscută și abordată. Călătoria în timp se face într-un mod plăcut și accesibil oricărui pasionat de literatură. Chiar dacă se apropie ca și compoziție de o poveste dintr-o vreme de mult apusă, felul în care se narează îl ajută pe cititor să-și imagineze coerent și fluent faptele la care este spectator.

Personajul urmărit pe parcursul întregului roman și care își asumă astfel rolul de protagonist este logofătul Radu Andronic. Cadrul este fixat într-o Europă mistuită de flăcările războaielor și ale frământărilor pentru supremație, putere și imbogațire rapidă, prin orice mijloc. Viața secolului al XVII este surprinsă în plina ei desfășurare, cu bune și rele, decizii și consecințe. Țara Românească, ținut surpins în mijlocul puternicelor influențe ce o înconjoară din toate părțile, se izbește de propriile conflicte interne, motivate de tipicul caracterului uman. Lupta pentru supremație se transformă în luptă pentru libertatea care devine speranța spre care sunt canalizate toate eforturile.

Un aspect general ce poate fi cu ușurință extras din romanul Rodicăi Ojog-Brașoveanu este profesionalismul cu care este scris. De așteptat dacă e să ne amintim de experiența scriitoarei și totuși, de apreciat de fiecare dată când este întâlnit. Se reușește integrarea cu succes a cititorului în ceea ce pare un fir epic al timpurilor demult apuse. Limbajul este caracteristic epocii, iar umorul ce ține de exprimare nu lipsește. Lucrarea mi-a oferit confortul unei scriituri foarte bine documentate în efortul de construire a unui cadru propice și a unei atmosfere specifice, termenii arhaici fiind plasați exact acolo unde era nevoie de ei. Personajele sunt, la rândul lor, foarte bine conturate, nelipsindu-le caracteristici atât pozitive, cât și negative. Numele care li se asociază este și el specific moralizator și bine ales pentru a sublinia și mai mult ceea ce vor să reprezinte. Intriga este foarte bine pusă la punct, ajungându-se la ea după ce sunt făcuți pașii specifici, premergători ei și care au rolul de a acomoda cititorul cu aspectele generale.

Emoții, frământări, onoare și mândrie – toate într-un cadru palpabil, adus în fața ochilor cititorilor prin intermediul imaginilor vizuale realiste și vivide. Expresiile inovative aduc ironia iscusită ce ridică nivelul tensiunii ce menține suspansul la cotele limită. Cu un final neașteptat, “Logofătul de taină” va fi pe gustul tuturor cititorilor – fani declarați sau nu ai genului.