Le Nouvel Amour

Am plecat de acasa oarecum cu inima stransa, la lectura bilingva care stiam ca va avea loc la Institutul Francez. Era urat afara, frig si ploaie. Ma gandeam ca iar trebuie sa bifez un eveniment in care se string multi oameni, unii importanti si altii care sa se mire de importanta celor importanti. Zimbete amabile, mult Oh, la, la! – ma gandeam ! – piscoturile de rigoare de dupa si, in fine, cartile spre vanzare.

Ei bine, … nu.

Philippe Forest este scriitor francez, are 45 de ani. A citit aseara din cartea lui care o sa apara la Nemira. Se numeste Le Nouvel Amour . Un scriitor vedeta atipic. Modest, aproape timid, cu o dictie disciplinata, impecabila, o voce joasa si melancolica. O figura comuna dealtfel, fara nimic special, dar mai ales fara acea aura de aroganta si lejeritate jucata date de constienta valorii.

Doar o tristete imprimata cumva in privire dar pe care si-a acceptat-o: am aflat ca si-a pierdut copilul. A avut o fetita care a murit cind avea 4 ani. Ca sa poata intelege si accepta aceasta experienta, a plecat in Japonia. O calatorie de curatire si de impacare. Dupa aceasta calatorie a inceput Un Nouvel Amour: experienta si apoi cartea.

A fost o seara speciala de duminica 21 octombrie: am ascultat despre dragoste in franceza si romana, cu acompaniament de pian, in lumina difuza a lampilor din salonul in lemn de la Institutul Francez. Clipele se dilatasera si aveam impresia ca totul se intimpla cu incetinitorul, ca si cum as fi vrut sa absoarb cit mai mult din magia momentului. La final a trebuit sa ma scutur ca din somn.
Zgomotul strazii si frigul de afara m-au readus incet catre mine, animalul social. Ce vremuri traim!

De abia astept sa citesc cartea. Pana una alta mi-am cumparat Sarinagara. Savurez.

Si o fotografie!

Adina Ionescu