Jocul lui Ender

Orson Scott Card nascut pe data de 24 august 1951 este un scriitor american, critic, orator, eseist, cronicar, si activist politic . Romanele scrise de el cuprind mai multe genuri, dar este cunoscut in special pentru literatura science fiction. Romanul sau „Jocul lui Ender” publicat prima data in anul 1985 precum si continuarea acestuia „Vorbitor in numele mortilor”, publicat in 1986, au castigat prestigioasele premii Hugo si Nebula, facand astfel ca Orson Scott Card sa fie singurul autor care a castigat ambele premii doi ani la rand.

Romanul „Jocul lui Ender” spune povestea unui baiat, Ender Wiggin, care este trimis la o academie de formare numita Scoala de Lupta, situata pe orbita, deasupra Pamantului, construita pentru a instrui oameni sa devina soldati care vor lupta candva impotriva unei rase extraterestre cunoscuta sub numele de „gandacii”. Ender ajunge la aceasta scoala, incercand din rasputeri sa devina cel mai bun, ceea ce se si intampla atunci cand comandantul Hyrum Graff il numeste cel mai inteligent candidat, lucru care ii atrage resentimente din partea celorlalti elevi, care il izoleaza. Intre timp, fratele si sora lui, Peter si Valentine, incearca sa restaureze lumea si sa faca din aceasta un loc mai bun.

„Jocul lui Ender” este un roman science fiction inspirat din povestea cu acelasi nume, publicata in 1977 in revista „Analog Science Fiction and Fact”. Card a scris ulterior si alte carti, care au format „Saga lui Ender”: „Vorbitor in numele mortilor” in 1986, a urmat apoi in 1996 „Copiii mintii”, in anul 1999 a aparut „Umbra lui Ender”, „Umbra Hegemonului” in 2001, „Umbra Marionetelor” a aparut in anul 2002, „Umbra Uriasului” in 2005, „A War of Gifts” in 2007, in 2008 a aparut „Ender Exile”, „Shadows in Flight” in 2012 si urmeaza sa mai apara „Shadows Alive” . In 1991, Card a revizuit „Jocul lui Ender”, modificand unele elemente politice pentru a reflecta mai exact vremurile. Temele cartii sunt dragostea, ura, prejudecata, taria si curajul.

Intalnim multe personaje in aceasta carte. Avem familia lui Ender, compusa din Ender, fratelui lui Peter si sora lui Valentine. Ender intalneste o multime de prieteni (si dusmani) la Scoala de lupta, printre ei numarandu-se Petra, Bonzo, Bean, Alai, Dink si altii. Ii mai intalnim de asemenea si pe colonelul Graff si multe alte persoane cu autoritate. Toate aceste personaje au personalitati diferite.
Toti baietii si fetele care fac parte din Scoala de lupta se comporta diferit. Unii sunt prietenosi, alti nu. Impreuna, acestia creeaza relatii interesante care il privesc pe Ender.

„Jocul lui Ender” are un stil narativ interesant. Card a introdus descrieri acolo unde era necesar, si intotdeauna povesteste intr-un mod captivant. O modalitate de a provoca tensiuni in carte, este de a avea un narator strain, neidentificat, la inceputul fiecarui capitol. La inceput, cititorul nu are nici o idee despre cel care nareaza; la un moment dat am banuit ca naratorul este unul dintre gandaci, lucru care poate fi destul de infricosator, deoarece naratorul necunoscut stie totul despre Ender. Numai treptat, cititorul ajunge sa inteleaga cine este naratorul. Nu numai ca avem un narator necunoscut, dar de asemenea unele capitole schimba perspectiva de la cea a lui Ender la cea a situatiei familiei sale.

Per ansamblu, as recomanda aceasta carte pentru cititorii de peste 12 ani, care sunt interesati in primul rand de science fiction, sau care sunt interesati sa afle mai multe despre modul in care se comporta oamenii. Limbajul poate fi uneori putin cam complex pentru cititorii tineri.

Motivul pentru care mi-a placut aceasta carte este pentru ca urmeaza un complot imprevizibil si plin de actiune, dar finalul romanului este trist si suficient de puternic pentru a ne face sa reflectam asupra comportamentului nostru si asupra evenimentelor din carte. Este de asemenea captivant si interesant, iar cititorul nu stie niciodata ce se va intampla in continuare.

Inceputul te captiveaza imediat, cititorul fiind pus in fata unei situatii noi si necunoscute. Atat de multe necunoscute sunt in carte; dar usor usor totul este explicat, in timp ce cititorul aduna in mod constant mai multe informatii cu privire la situatie. Daca ar fi sa incepeti sa cititi cartea de la sfarsit, nu a-ti avea nici o ideea cu privire la ce se intampla si cu cine.

In incheiere, recomand aceasta carte tuturor datorita emotiilor, a semnificatiei si a imprevizibilitatii.