JFK este, in umila mea opinie, cel mai bun roman al lui Stephen King (cel putin dintre cele 14 citite). Spun asta, desi sunt un fan infocat al psihologiei horror-ului lui King, iar in JFK nu (prea) exista elemente horror.
In primul rand, un sfat important daca nu esti interesat de istorie, politica, etc.: Daca prima impresie, cand vezi titlul, nu este tocmai una placuta, nu te lasa pacalit! E King, stie ce face. N-o sa scrie un roman plictisitor. De asemenea, daca citesti vreo mini-descriere a cartii (eventual coperta din spate) sa nu pleci de la premisa ca o sa gasesti tot felul de clisee legate de calatorii in timp, pentru ca din nou te vei insela. Dezvolta niste idei foarte interesante in privinta acestui subiect, dar mai mult nu zic – descopera tu!
Daca ai mai citit carti de King, ii cunosti stilul inconfundabil si te astepti la o atmosfera tipica lui, te astepti probabil sa te ademeneasca sa intri sub pielea personajelor si sa traiesti o adevarata provocare psihologica. Vei avea parte de toate astea si nu numai! Desi nu e un roman horror, JFK e un thriller psihologic, tulburator pe alocuri si cu elemente de romantism pe care nu le-am mai regasit in nicio opera a lui King. Ba mai mult, vei observa ca povestea de dragoste (care nu e una “siropoasa”, insa iti va testa limitele empatiei) se intinde pe mare parte din suprafata romanului, tinzand, la un moment dat, sa iti acapareze atentia mai mult decat firul narativ principal. Dar, din nou, nu vreau sa adaug nimic in plus.
Ce-mi place cel mai mult la atmosfera romanului este modul in care King surprinde tot ce poate insemna viata din vremea lui JFK, care desi nu este la distanta mai mare de 60 de ani de prezent, e parca dintr-o alta lume. De la gustul unei beri bune (ceea ce, aparent, nu mai exista in secolul nostru), pana la cat de open-minded sunt oamenii si psihologia multimii. Citind cartea, aterizezi, fara turbulente, la inceputul anilor ’60 si gusti din plin savoarea lor, indiferent ce parere aveai tu inainte despre aceasta perioada.
Imi amintesc un citat al lui King de acum cativa ani, in care spunea ca datoria unui scriitor este de a intra sub pielea cititorului pentru a-i acapara atentia si a-l provoca sa reactioneze. Isi indeplineste exceptional aceasta datorie in toata opera sa, dar in JFK parca se autodepaseste. Sper ca te-am convins sa citesti JFK.
P.S. Pentru cei care inca nu au citit King: Pentru a patrunde in opera lui horror, sfatul meu este sa incepeti cu Shining. Va PROVOC sa cititi Shining, dar aveti grija daca e noapte si sunteti singuri in camera 
Adauga un comentariu