Ştiţi cum sunt serile fierbinţi de vară: calme şi identice cu cele de dinainte. Dacă eşti liber, să spunem în vacanţă sau în concediu, la începutul acestor perioade ai o oarecare listă de cărţi pe care doreşti să le citeşti, probabil titluri pe care ai aşteptat o vreme ca să te bucuri de ele în momente dedicate numai ţie (dar nu linişte, pace şi odihnă, cele din faţă sunt produsele Deluxe ale decedaţilor) în care poţi fi un egoist.
Dar, câteodată, se iveşte un intrus prin lista ta, ce se metamorfozează rapid într-un arivist, ce ocupă timpul în defavoarea altei fiinţe livreşti. Numele vinovatului, atenţie – poate şi vouă vă va prejudicia cu timp, este „Întâlnire la Elysee“, iar vinovatul moral este Rodica Ojog Braşoveanu, dar cea mai importantă chestiune este că îi felicit pe ambii pentru activitatea lor infernal-criminală de a mă fura de la o altă carte (dar ea are rabdare, este o calitate de-a cărţilor).
Sunt convins că aţi citit sau măcar urechea dumneavoastră (haideţi, măcar cu una) a auzit de autoarea regină a romanelor poliţiste româneşti (sper că sunteţi în prima categorie din cauză că ar fi mai uşor de înţeles umila-mi recenzie, dar în special pentru că altfel soarta v-a vitregit de ceva valoros pentru orice cititor). Sumar, pot spune că este un roman de spionaj ce îşi are timpul prin Primul Război Mondial, război în care situaţia României nu a fost favorabilă iar ea ocupată de armata germană. Nu vă aşteptaţi la incursiuni pe front, mai degrabă incursiuni după uşile închise ale strategiilor ce se doresc de către ambele tabere pentru a ieşi din impasul iscat. Scânteia cărţii este obţinerea informaţiilor cu conţinut militar dintre partea germană şi cea română, frumos ilustrată de personalul-personaje ale informatorilor, dar mai ales ale contrainformatorilor.
Subiectul este sumbru – doar e război prin Europa, dar este pudrat din plin cu umor datorită personajelor şi a relaţiilor dintre ele în chip natural, fără a compromite acel fidel suspans-puls ce animă romanul de spionaj sau poliţist. Deci apluze pentru Rodica Ojog Braşoveanu. Veţi surprinde escapade amoroase, dar si povesti de dragoste. Mi s-a părut perceptabilă o legătură cu „Poveste despre Două Oraşe“ a lui Charles Dickens, situaţia Parisului cu cea a capitalei noastre Bucureşti, după ce furtuna este trecută.
Totuşi, şi aici mă adresez celor care vor să citească ca prima scriitură a autoarei, să înceapă cu, de exemplu „Cianură pentru un surâs“, nu din cauză că „Întâlnire la Elysee“ nu este bună, ci din cauza acomodării cu stilul precis de a scrie a scriitoarei, fiecare are parfumul literelor propiu. Dar un lucru pot afirma în mod sigur, după ce citeşti o carte de-a ei, te vei interesa şi de alte cărţi să le găseşti şi să le citeşti. Poftă la lectură.
Adauga un comentariu