Nu de multa vreme am pus mana pe unul din romanele doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu intitulat Intalnire la Elysee. Cartea arata extraordinar, este hardcover si grafica copertei te atrage din primul moment. Mai citisem cateva opere de ale dumneaei in vremuri de mult apuse, insa nu-mi amintesc sa fi fost foarte impresionat de ele desi au fost mult peste medie.
Asadar, ajuns in posesia acestui roman de spionaj, am inceput sa-l rasfoiesc si incetul cu incetul am ajuns captiv in Romania Primului Razboi Mondial. Actiunea se petrece in timpul Primului Razboi Mondial, perioana nu foarte fericita pentru integriatea teritoriala a Romaniei, multe teritorii fiind sub ocupatie germana. La construirea atmosferei din acea perioada contribuie foarte mult si aparitia secundara a maresalului Averescu. Personajele sunt fictive, insa sunt foarte bine infipte in firul intamplarilor, unele momente fiind parca desprinse dintr-un documentar. Avem personaje din nou foarte bine inchegate si atmosfera este foarte bine completata de arhaisme si regionalisme, dar si de neologismele imprumutate mai ales din limba franceza atat de caracteristice vremii.
Desi actiunea este plasata in timpul razboiului, nu avem nicio secunda contact cu frontul, ci cu culisele razboiului ce se desfasoara in spatele usilor inchise. In ciuda faptului ca este plasat in aceasta importanta perioada istorica, romanul are si mult umor conferit atat de modul in care sunt create personajele cat si de unele situatii. Nu veti reusi sa treceti peste prea multe pagini fara a schita un zambet. Intre intrigile militare veti vedea conturandu-se o seama de personaje feminine foarte bine creionate, insa unul se va remarca prin aura pe care autoarea i-o creaza.
Subiectul central al romanului este constituit de lupta acerba pe care o poarta informatorii si contrainformatorii celor doua armate, armata romana si respectiv cea germana, pentru a accesa viitoarele planuri de actiune ale inamicului pentru a fi cu un pas inainte. Veti descoperi o poveste de dragoste cel putin neobisnuita intre o doamna de vaza a societatii si un mare general al armatei. Dupa incheierea razboiului favorabil Romaniei se ilustreaza foarte pe scurt renasterea Bucurestiului si a vietii cotidiene. Veti descoperi la Elysee mari oameni ai armatei romane depanand amintiri mai mult sau mai putin placute.
Veti petrece cele 450 de pagini incercad sa va dati seama cine sunt cele doua personaje ce isi vor da intalnire la Elysee in prima seara de pace si, tanjind dupa finalul care va elucida acest mister, veti avansa pe nesimtite printre filele acestui roman.
Concluzia, dupa ce am zburat prin cele 450 de pagini, este ca romanul este unul complex in care gasim actiune, umor, escapade amoroase si personaje ce ne fascineaza prin defectele si calitatile lor, roman a carui lectura usoara te poate prinde in merejele ei. Este lectura perfecta pentru pasionatii romanelor politiste dar si pentru amatorii lecturii de calitate.
Adauga un comentariu