Sa scrii despre Dune la multi ani dupa publicarea ei, si la tot atata timp de cand este recunoscuta ca o capodopera a genului SF este o sarcina grea fiind aproape imposibil sa spui ceva ce nu s-a spus si sa nu devii banal.
Totusi o sa incerc sa fac accesibile ideile din carte pentru o generatie noua, diferita de cea care a crescut cu Dune si poate a recitit-o cu drag. Dune ne spune povestea umanitatii la multe mii de ani dupa timpurile prezente. In acest univers indepartat Case nobile impart diverse proprietati si toate sunt unite sub conducerea Imparatului. Insa orice sistem monarhic are slabiciunile lui iar lupta pentru putere este una dintre aceste slabiciuni.
Dune se concentreaza pe povestea Casei Atreides (urmasii literari ai Atreizilor din mitologia greaca) si rivalitatea acesteia cu Casa Harkonnen. Rivalitatea este speculata de catre Imparat care vede in Leto Atreides un rival puternic.Oamenii din jurul Ducelui Leto il urmeaza din loialitate si dragoste in locul obligatiei, iar loialitatea este un lucru rar in Univers.
Stapanirea planetei Dune – sau Arrakis – este cadoul otravit facut de Imparat Casei Atreides, motivatia acestui cadou insa este o parte importanta a intrigii si nu vreau sa vi-o dezvalui. Arrakis este cea mai importanta planeta a imperiului, este sursa melanjului un drog, un blestem si o binecuvantare in acelasi timp. Melanjul prelungeste viata oamenilor, asigura transportul interstelar la viteze hiperluminice si ofera darul prestientei (o forma de ghicire a viitorului cel mai probabil din lantulde viitoruri posibile). Intregul univers este dependent de melanj, practic o lipsa a acestuia ar aduce Imperiul in blocaj. De aceasta este Dune importanta si rolul lui Leto in a-i exploata resursele nu este unul usor.
Clima Dunei este practic desertica pe intreaga suprafata si este populata de creaturi misterioase, insuficient cunoscute, printre care cele mai vizibile sunt uriasii viermi de desert. Aceasta clima a creat insa un popor puternic, adaptat desertului, un mod unic de viata pe care Herbert il dezvaluie pas cu pas cititorului. Fremenii sunt locuitorii unei planete care detine cea mai importanta resursa a Universului si totusi ei au nevoie de cu totul alta resursa.
Un alt tip de sete ii usuca si aceasta sete continua le-a format cultura, traditiile si credintele intr-un amestec uimitor ce merita descoperit. Ducele Leto se muta impreuna cu familia pe noul sau teritoriu, incercand din rasputeri sa inteleaga planeta. Concubina sa Jessica, mama copilului Ducelui este membra a unui ordin numit Bene Gesserit. Acest ordin conduce un program genetic de imperecheri al carui scop nu trebuie dezvaluit.
Fiul Ducelui, Paul, personajul central al romanului a beneficiat de antrenamentul prana-bindu al ordinului Bene Gesserit, a invatat metode de lupta corp la corp de la maestrii militari ai ducelui si este fortat sa paraseasca lumea copilariei o data cu mutarea pe Dune.
Imediat dupa ajungerea pe Dune Leto se confrunta cu problemele unice ale administrarii unei asemenea planete. Fremenii nu il privesc cu simpatie si el trebuie sa le castige increderea, un lucru greu cand acestia au fost exploatati pana atunci de catre Harkonneni. Paul se confrunta cu primul atentat la viata sa si acest lucru este practic punctul de pornire al unei lupte intre Casa Atreides si Casa Harkonnen, aceasta din urma sustinuta si de imparat. Ducele Leto este tradat, iar Paul si mama lui trebuie sa se ascunda in desert. Aici calitatile lui Paul ies la iveala iar rolul mamei lui nu este cu nimic mai putin important.
“Melanjul” de ecologie, religie si politica fac din Dune o opera SF de prim rang. Modul in care Frank Herbert isi dezvolta personajele, personalitatile lor distincte, modul de dezvoltare a conflictului, finalul palpitant fac din Dune o carte pe care nu trebuie sa o ratezi. Dune nu este SF decat prin timpul in care este plasata. Dune este literatura de cea mai mare clasa. Ovidiu Covaciu
Ovidiu Covaciu
[ratings]
Sunt multe erori de tehnoredactare strecurate in text si care ar merita editate. Vezi de exemplu:
“Astfel Imparatul dezvolta un plan folosindu-se de dusmania dintre Casa Harkonnen condusa de baronul Vladimir Harkonnen.”
“Ii ofera Ducelui stapanirea planetei Dune – sau Arrakis – este cea mai importanta planeta a Imperiului.”
“Fiul Ducelui, Paul, personajul central al romanului a beneficiat de antrenamentul prana-bindu al ordinului Bene Gesserit, este antrenat de catre maestrii militari ai Ducelui…”
etc.
Da, imi pare rau pentru ele, cand scriu nu le observ si apoi cand le citesc imi dau palme, am cerut ajutorul celor de la nemira.
pai, dupa ce scrii, citeste ce-ai scris si inainte sa publici corecteaza; nu-i chiar asa complicat… daca stii ce sa corectezi. de pilda, acordul dintre subiect si predicat.
V, esti liber sa scrii si tu si chiar despre aceeasi carte, adresa de mail este disponibila si oamenii de la nemira primesc recenzii
chiar am schimbat acest recenzii pentru ca avea destule greseli, cred ca am acoperit majoritatea problemelor
Considerand generatia tanara ar trebuie sa fii recunoscator ca nu scriu cu sh si tz.
Astept recenzia ta ca sa ne combatem in pareri
“Considerand generatia tanara ar trebuie sa fii recunoscator ca nu scriu cu sh si tz.”
(
serios?
asta e termenul tau de referinta? iar noi ar trebui sa fim… cum? “recunoscatori”?
la revedere, maestre.
(apropo, ceea ce ai scris dumneata nu este recenzie, ci rezumat.)
Ovidiu si-a refacut textele din proprie initiativa. Editura intervine asupra textului cat mai putin posibil.
Reamintesc ca miza blogului e cartea.
V eu nu reprezint decat o persoana care si-a spus parerea. Esti liber sa iti aduci propria parere in loc sa o critici pe a mea. Am vazut ca scrii in blog cu regularitate si cu naduf.
Da-ti cu parerea despre carte nu despre ce am scris eu. Nu aveam pretentia de a epuiza subiectul sau de a face o recenzie care sa fie daramatoare prin perfectiunea ei. Mi-au scapat chestiuni gramaticale, noi sa fim sanatosi, se mai intampla. Mai ales ca scriam sub influenta unei proaspete citiri si eram entuziasmat.
Dar despre carte ce parere ai?
asa e unii, se entuziasmeaza si se-apuca de vorbit si scris cu greseli gramaticale… lol!
Eu am trimis o recenzie f corectă din punct de vedere gramatical iar când a ajuns pe blog am văzut că fusese ,,corectată”-despărţiseră in mod arbitrar,inutil şi barbar cuvântul ÎŢI!Am fost dezamăgită,m-am gândit că se va crede că sunt eu agramată…În schimb,am văzut recenzii cu dezacorduri cumplite asupra cărora nu s-a intervenit în nici un fel…
@crisscross: daca vei verifica ce ai trimis, vei observa ca “iti” este printre putinele cuvinte scrise cu diacritice. La corectura nu au fost inlocuite toate diacriticele si acestea au fost transformate automat in linii in momentul postarii pe web. (se mai intampla pentru anumite fonturi). A fost o “corectura involuntara”.
Oricum, gramatica are reguli fixe, se putea observa de atunci ca e o eroare.
Am verificat-e adevărat.Sorry,data viitoare voi fi mai atentă
Am citit Dune de vreo 3 ori in limba romana si de vreo 2 ori in original (engleza). In plus am citit cam tot ce a scris Hebert (in afara de The Godmakers pe care o citesc acum) si de cele mai multe ori in engleza. Am scris asta ca sa intelegi ca sunt un pasionat al genului si al autorului. Din pacate, daca nu as fi auzit de Herbert sau de Dune, “recenzia” eclectica de mai sus nu m-ar fi stimulat in nici un fel sa citesc cartile sale , nici macar nu mi-ar fi starnit curiozitatea. O asemenea opera monumentala merita ceva mai mult.
si fiindca tot mi-am adus aminte……o “durere” mai veche. De ce Nemira nu a publicat mai multe carti de Herbert? Ca, slava lui D-zeu, a scris omul cateva. Majoritatea cartilor le-am cumparat in var. electronica de pe net pt. ca nu le-am gasit in librarii. Nu cred ca sunt singurul in situatia asta si nici nu cred ca nu ar fi cumparatori. In ceea ce ma priveste as prefera sa dau banii in Romania, nu la americani sau englezi. Iar la varianta carti online Nemira nu sta prea bine (ca sa nu zic altceva)…pacat.
Vali, te consider mult mai indreptati decat mine sa scrii despre Herbert si/sau Dune. Te rog sa o faci. Foarte serios, te rog sa faci o recenzie considerand ca ai o vedere completa asupra operei si poti sa o faci mult mai bine.
Despre partea a doua nu stiu ce sa spun, eu am mai gasit Ciuma alba la biblioteca acum multa vreme. Dar nu cred ca era de la nemira.
@: Vali Epure. Din 15 februarie vom lansa revista Nautilus in format electronic. Acolo vor fi ceva texte free (sau online). La inceput modest dar cu timpul vom creste.
Merci Silviu pt. informatie …in limita timpului disponibil voi urmari revista electronica….la mai mare.
pt. Ovidiu. cred ca sunt necesare niste scuze pt remarca mea putin mai dura …am citit ce ai scris tu fara sa realizez ca esti doar un cititor ca si mine…am crezut ca cineva de la Nemira a scris…ulterior mi-am dat seama de greseala. Referitor la sugestia sa fac o recenzie completa…..momentan nu se poate pune problema pt ca nu am timp. Despre Herbert s-a scris f mult si de catre oameni care stiu sa scrie…eu nu stiu sa “scriu”, nu e vb de teama de critica ci pur si simplu imi cunosc limitarile…cel mult pot sa spun ce mi-a placut mie la cartile lui. Am terminat astazi The Godmakers si pot spune ca ridica unele puncte de vedere f interesante. Daca tot m-ai provocat Ovidiu…..in linii f mari despre ce se intampla in carte.
Universul locuit isi revine cu greu dupa un razboi ce a lasat cicatrici adanci atat in constiinta oamenilor cat si in viata lor de zi cu zi…teama de un nou razboi e omniprezenta si influenteaza toate aspectele vietii. Institutii specializate sunt create si investite cu puteri enorme (distrug planete sau subjuga populatii doar pt a forta pacea/preveni razboiul. Autorul ridica problema eticii si moralitatii unei asemenea atitudini, in special „crearea” pacii pt societati care nu o inteleg şi impunerea ei cu arma, un fel de limitarea violentei prin violenta …. interesant cum anticipeaza evenimentele de astazi.
Daca in alte carti ale lui, politica joaca un rol relativ central, aici ideile politice sunt doar tangetiale si doar pt a ajuta desfasurarea firului epic. In schimb, religia ocupa un rol central si tot ca de obicei e prezentata ca o metoda de manipulare sau de regulare a tendintelor societatii…si ca sa va dati seama de legatura firului epic cu titlul cartii, cititi urmatorul citat “If man WERE to create a god, what would the consequences be?”.
Pt mine, care sunt un pasionat Herbert, nuvela a meritat timpul investit….se remarca stilul inca neformat pe deplin (nuvela este anterioara Dune) dar ideile pe care le va dezvolta mai tarziu sunt acolo: religia, filozofia, ecologia, societatile mistice dar mai ales figura mesianica care este si personajul principal al cartii. Nu o recomand cu cea mai mare caldura cititorilor care nu sunt familiari cu stilul lui Herbert pt ca necesita o imaginatie prodigioasa si o atentie marita la subtilitati.
As sugera sa se inceapa cu The Butlerian Jihad si apoi The Machine Crusade (sunt scrise de fiul sau si K. Anderson dupa manuscrisele lui Herbert)…daca astea va starnesc interesul…discutam
daca sunteti interesati de Herbert in engleza…..exprimati-va dorinta. Sper ca nemira e ok cu asta.
Am scris doua reply-uri (dintre care unul f substantial) la cele spuse mai sus…..dar se pare ca s-au pierdut in negura serverelor. Poate imi spune vreun admin ce s-a intamplat cu ele.
aaaa, gata m-am prins, nimeni nu lucreaza in week-end, nici macar adminii
Exact! Mai ales daca internetul someaza in week-end, cum a fost pe la noi.
mie imi place numele Ovidiu:).si imi place si Dune.
[...] şi să fie convingătoare. ok. via jen, ajung şi eu în locul minunat, unde scrie un nene o chestie. el i-a zis recenzie, deşi e rezumat toată ziua. recenzia conţine aprecieri critice; textul lui [...]
Adauga un comentariu