Toată lumea se bucură din când în când de câte o carte care să nu-ți facă inima să bată prea tare în timp ce o citești doar pentru că autorul s-a hotărât să îl pună pe unul din personajele preferate în cel mai periculos loc de pe continent. Da, la respectiva serie de cărți mă refer. Dar să revenim la lucruri mai putin palpitante si sa vorbim putin despre Flori pentru Zoe si iubiri atat de greu de atins.
Nu stiu cine nu le-a avut, dar stiu ca toti cititorii o sa se regaseasca macar putin de tot in povestea ce se tese in jurul lui Richard Harris, personaj ce se vede trecand prin ceea ce unii ar putea numi criza varstei a treia.
Un cocktail foarte dragut e preparat pentru el. E trecut bine de tinerete, sotia il părăsește și munca îl plictisește teribil. Face atunci ce ar face orice om care a primit prea multe lămâi de la viață. Limonadă. Nu-i place cocktailul primit și ne învață prima lecția despre cum ar trebui să privim uneori lucrurile. Aruncă tot ce nu-i place și pleacă la drum. Oricât de lipsit de judecată pare, uneori asta e cea mai bună soluție. Doar că!
Da, există un dar. Apare Zoe. Și pentru fiecare dintre noi, Zoe are alt nume și altă înfățișare decât cea din carte. Dar existența ei nu poate fi negată sau ignorată. Și de ce ar fi? E simultan cel mai bun și cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla în decursul încântătoarei vieți pe care o primește fiecare dintre noi. Dar când între protagonist și cea care te face, evident, sa te îndrăgostești, există o diferență atât de mare de vârstă, lucrurile se complică. Există acel punct după care conceptul de ”iubire fără vârstă” devine mult mai sensibil.
Ce trebuie neapărat remarcat și apreciat este cât de bine reușește Antonia Kerr să atingă, cu o relaxare impasibilă aproape, pe fiecare dintre cititori la nivel emoțional. Și asta nu neapărat ca sentimente adresate personajelor. Mă refer mai ales la regăsirea în multe dintre situațiile de care dă personajul nostru. Pentru că, până la urmă, care dintre noi nu a adormit și s-a trezit cu persoana care stârnește întregul stol de fluturi ce dormea liniștit la tine în stomac?
Coperta e drăguță și atrage, iar aspectul general a cărții, chiar dacă destul de subțirel, arată bine. Pe scurt, pe lângă toate cărțile cu sute și sute de pagini, pline de complicații și personaje noi, Flori pentru Zoe mi-a plăcut tocmai pentru că e… relaxantă.
Adauga un comentariu