Lumea loldilalului, un soi de plantă cu flori carnivore, este asaltată de gunoaie, impurități – imigranți clandestini ce roiesc dinspre toate colțurile galaxiei, tânjind să ia în stăpânire o planetă care oferă propriilor locuitori mai mult decât le trebuie. Iar rezidenții legitimi, cu un egoism feroce, fac tot posibilul să păstreze această lume numai pentru ei. De asta și trimit Trupele Imperiale de Elită să facă ”epurări” sistematice. Miza este atât de mare încât războinicul care primește comanda acestor trupe va obține mâna Comandantului Suprem – împărăteasa Leira.
Și Amirp Anob, eroul povestirii, chiar o obține, numai pentru a descoperi, în chiar ziua nunții, că gunoaiele, duhoarea pestilențială care-l sufocă, provin de la însăși lumea în care trăiește, și nu de la străini. Iar unii dintre acești străini nici nu sunt chiar atât de străini pentru războinic ci, mai degrabă, rude. Revelația vine însă prea târziu, iar el, cu simțurile asaltate de putoarea lumii pe care a apărat-o atât de egoist și crud, nu poate decât să inspire cu nesaț mirosul periculos al florii carnivore de loldilal, o floare pe care ssstrăbunicul său a naturalizat-o pe acea planetă.
Mda, revelațiile eroilor cu privire la lumea ”reală”, întotdeauna tardive, sunt foarte amare în multe din textele reunite în volumul care a împrumutat titlul acestei povestiri, fie că vorbim despre ”Slujbă temporară”,”Închisoare contravențională”, ”Culoare locală” (în pofida accentuatei note umoristice) sau ”Rayadatys”.
Asta nu înseamnă că prozele incluse în acest volum se citesc cu fruntea încruntată, nu! Mai degrabă cu ochii larg deschiși de uimire (lumile create sunt incredibile, fie că aparțin unor universuri SF – ca în ”Sfinte Dumnezeule!”și ”Irecuperabilul Donald”, ambele tratând tema călătoriei în timp, sau”Scrisoarea lui Zwiat” -, ori fantasy – ca în ”Ziua retragerii”, ”Izvoditorul” sau ”Clocitorul Josh”), pe nerăsuflate (ancheta din ”Râpa amăgirilor”, ori cursa din ”Puterea pereche”), cu zâmbet pe buze (umorul sec e absolut delicios în texte precum ”Ghinion” – povestire care ilustrează într-o notă SF una din celebrele legi ale lui Murphy, ”Paradisul bărbaților” și ”Culoare locală”) și cu simpatie pentru persoanaje care, în general, sunt tratate într-o manieră care provoacă o reacție contrară – respectiv vrăjitoarele (în ”Râpa amăgirilor” și ”Puterea pereche”).
Dar mai presus, toate cele șaisprezece povestiri din ”Floarea de loldilal” se citesc cu multă încântare, datorită scriiturii măiestrite a autoarei, Ana-Veronica Mircea, care abordează cu lejeritate o gamă largă de stiluri, perfect acordate la tema și ritmul narațiunilor, oferindu-ne un regal de proză scurtă SF&Fantasy românească.
Adauga un comentariu