Slendid scrisa, “Fiicele reginei fecioare”, de Jeane Westin, surprinde onoarea si dragostea la curtea Elisabetei I. Povestile cu doamne de onoare, relatia lor si atasamentul fata de regina lor sunt pe primul loc in lista mea de carti preferate de citit. Deci, am fost plina de interes asupra acestui roman, in care autoarea dezvaluie povestile turbulente de dragoste ale doua astfel de doamne care traiesc povesti similare dar cum un final diferit.
Povestea incepe cu Doamna Katherine Grey care este verisoara Elisabetei I. Katherine a fost sfasiata intre dragostea ei pentru serviciul fata de regina si dragostea vietii ei Edward Seymore (in descendenta directa cu Jane Seymore, a treia sotie a lui Henry al VIII-lea, deci var a lui Edward al VI-lea). Sa spunem doar ca, cu iubiti cu un astfel de pedigree, pozitia lui Kate la curte avea un interes pentru toata lumea. Kate nu numai a servit regina, dar a fost si numita succesoare la tron, in conformitate cu vointa lui Henry al VIII-lea, unchiul ei. O casatorie cu iubitul ei ‘Ned’ creea posibilitatea unor viitori mostenitori de sex masculin; Elisabeta deducand ca i-ar fi pus in pericol tronul.
In a doua parte a cartii este vorba despre Mary Rogers, o verisoara indepartata (si cu zeci de ani mai tanara) atat a Elisabetei cat si a Katherine Grey. ‘Soricel’, asa cum obisnuia Elisabeta sa ii spuna, era mai mult o fata de la tara decat o fata nobila. Cand dragostea sa cu John Harrington (finul Elisabetei), a fost interzisa cu scopul de a permite o casatorie promisa in care Mary nu dorea sa aibe nici o implicare, loialitatea fata de regina a prevalat.
“Fiicele reginei fecioare” ne prezinta viata tinerei si frumoasei Elisabeta I si relatia tumultoasa care o are cu Robert Dudley, iubirea ei nemuritoare dar imposibila. A doua parte ne arata o Elisabeta batrana, mai putin stralucitoare, aflata in ultimii ani de viata, cu contele de Essex in rolul de inlocuitor regretabil ca favorit al reginei. De-a lungul cartii, putem simti emotiile Elisabetei si reactiile fata de acesti oameni precum si importanta care au avut-o in viata ei. Prin urmare, deciziile Elisabetei cu privire la doamnele ei, s-au exercitat prin prisma rationamentului si convingerilor despre dragoste si loialitate si tot ceea ce implica acestea. Ar fi logic ca ea sa aibe aceleasi pretentii fata de cei aflati in serviciul ei – sacrificiul pentru un scop mai inalt. Elisabeta a domnit suprem si in cele din urma dragostea pentru tara a fost intotdeauna pe primul loc.
Mi-a placut cu adevarat sa citesc despre deceptiile si triumful acestor tinere femei, care au suferit onorabil pentru o cauza, ramanand credincioase pana la sfarsit. Regina a reprezentat totul pentru ele. Si, desi le-am incurajat si am vrut sa fie fericite si iubite, mi-a fost de multe ori greu sa inteleg acest devotament total pentru regina. De cele mai multe ori mi s-a parut ca Elisabeta era cruda si chiar mai aspra decat a fost Henry al VIII-lea. De fapt Elisabeta pare rece, fara sentimente, goala pe dinauntru, urmandu-si doar scopurile proprii si chiar incapabila de a da dovada de iubire in orice forma.
De-a lungul cartii mi-am pastrat speranta pentru eroinele mele, si de fiecare data neasteptatul se intampla. Imi place cand o carte ma atrage atat de mult. In ceea ce o priveste pe Elisabeta, rolul ei, care m-a facut sa o dispretuiesc, m-a determinat de asemenea sa o si admir. Nu am fost niciodata un fan inrait al Elisabetei, dar rolul ei in acest roman frumos, reuseste sa evidentieze maretia ei ca conductor si suveran, fara a submina vulnerabilitatea ei ca femeie, iubita si… mama. Hotarata pana la final, Elisabeta a fost credincioasa unui scop mai inalt. Vazuta in aceasta lumina, am inceput sa inteleg alegerile dificile ale Elisabetei si impactul lor asupra istoriei. In “Fiicele reginei fecioare”, verdictul reginei intotdeauna a determinat soarta dragostei, desi la un cost pentru toti cei implicati…chiar si pentru Elisabeta.
Precisa din punct de vedere istoric si frumos scrisa, veti gasi mai mult decat niste povesti de dragoste. Cartea se distinge prin faptul ca lasa o amprenta semnificativa, care va lasa reflectand la dragostea interzisa si rationamentul regal in vremurile Elisabetei I.
Adauga un comentariu