Un material de N.S.
”Festinul ciorilor”, cea de-a patra carte a mult-îndrăgitei serii Cântec de Gheață și Foc, este, într-adevăr, un festin (cu sensul de ”banchet bogat, somptuos”) pentru cititori:
– durează mai multe zile și nopți – povestea se întinde, între coperțile hardcover-ului recent apărut la Nemira, pe aproape 850 de pagini. Și asta deși este, practic, doar jumătate de carte; dimensiunea manuscrisului i-a determinat pe George R.R. Martin și editorii săi să împartă narațiunea în două cărți, organizate nu cronologic, ci funcție de personaje și de locație, rezultând “două romane a căror acțiune se petrece simultan” cu personaje diferite – Festinul, respectiv Dansul Dragonilor;
– se derulează în mai multe săli, care mai de care mai interesnate și împodobite cu o grijă la detalii pur și simplu incredibilă, precum sălile pline de fast, demne de regi și regine de la Debarcaderul Regelui sau Dorne, ori cele fabuloase și exotice din insulele Braavos. Organizatorii banchetului ne-au dus și prin Ținuturile riverane, în munții din Eyrie, apoi în est, la Citadela din Orașul Vechi, și, desigur, pentru echilibru, chiar și în sălile deprimante din Insulele de Fier;
– mâncarea este fără cusur pregătită, antreurile, felurile principale și deserturile excelent combinate și atât de variate încât vor mulțumi până și pe cel mai chițibușar mesean – întâmplările vesele sau triste, asezonate din plin cu suspans și întorsături neașteptate de situație, prin care trec personajele, te țin, ca cititor, cu sufletul la gură, de la prima pagină la urmă. Totuși, ca și în volumele anterioare ale seriei, am găsit unele mâncăruri preparate cam prea în sânge, ca să nu mai spun că, de câteva ori, întâmplările au fost de-a dreptul crude și amare;
– mesenii au fost aleși pe sprânceană și recunosc, deși îi știam, pe majoritatea, de mult timp, nu m-am mai săturat să-i tot ascult vorbind și interacționând unii cu alții:
Frumoasa regină Cersei are ocazia să-și îndeplinească, în sfârșit, unul din vise, Jamie ”Regicidul”, fratele geamăn și amantul ei pare că s-a maturizat întrucâtva (asta presupunând și că-și ispășește unele din păcatele trecutului), iar Brienne de Tarth, se confruntă, rândul ei cu destule dificultăți în timp ce continuă s-o caute pe Sansa. La rândul ei, fiica cea mare a lui Eddard Stark descoperă lucruri nebănuite despre Petyr Baelish ”Degețel”, în timp ce sora ei mai mică, Arya „Acul” Stark trece prin aventuri nebănuite. În insulele de fier forjele ard la intensitate maximă, pentru a făuri armele necesare disputării unei lupte pentru conducerea neamului Greyjoy.
În colțul din nord al mesei, Sam și ceilalți frați ai lui din Rondul de Noapte, au spus numai povești care-ți îngheță sângele în vine. Nu degeaba festinul a fost dedicat ”ciorilor”. Acum, după ce am participat la el, țin să vă precizez că da, avem parte de multe pagini despre ”ciorile” care păzesc Zidul (și despre ce se întâmplă dincolo de el), numai că nu sunt singurele păsări care dau târcoale mesenilor ci, mai nou, apar și vrăbiile – adepții lui Baelor și ai unui vechi ordinului militaro-religios restaurat, între timp, de Cersei, pentru a scăpa de datoria imensă a coroanei către septonii Celor Șapte;
– maestrul de ceremonii, desigur, a ținut tonul banchetului cu vorbe meșteșugite, bine alese, după cum ne-a obișnuit deja, în ”Urzeala Tronurilor”, ”Încleștarea Regilor” și ”Iureșul Săbiilor”;
În concluzie, recunosc, nu credeam că după trei volume, tot n-o să mă satur de petrecerile organizate de George R.R. Martin. Din contră, acum abia aștept să ne invite la ”Dansul Dragonilor”.
Adauga un comentariu