Eu sunt numărul patru – Pittacus Lore

On November 28, 2011 in Autori, Carti, Fantasy, Junior, Literatura contemporana, Romanul de dragoste, SF, Suspans

Un material de Cristian Pataki

“Trei sunt deja morţi, eu sunt Numărul Patru, este un început care te face să-ţi curgă apa-n gură, dacă devorezi lectura sci-fi. Această „fantezie” îţi oferă şi câteva scurte momente horror care te fac să-ţi încordezi muşchii de la picioare. Bine, nu ajungi să faci cârcei, aşa cum am păţit în copilărie urmărind Jack spintecătorul, dar să nu uităm că un film este la fel de „gustos” precum o gumă de mestecat second-hand. Iar ca un bonus, filmul face să semene foarte mult cu The Twilight, ceea ce îi dă un gust de parodie.

Ştiind cât de antrenantă este cartea, am vrut să văd neaparat şi filmul! Chiar zilele trecute am auzit de apariţia lui. Aşadar, vă sugerez ca înainte de toate, să citiți cartea, pentru a experimenta o savoare cât mai intensă. Continuați apoi cu orice altă carte sau cu vizionarea unui cu totul alt film…

Ecranizarea este placută dacă îţi plac bătăile de joc, ştiind deja din roman anumite momente, distorsionate fără pic de bun simţ artistic, caracteristic Hollywood-ului. Idem şi faţă de lucrările Dune (Frank Herbert) sau Profeţiile de la Celestine (James Redfield) şi cu siguranţă a multor altora.

Revenind la literatură, personal nu m-am putut abţine până nu am dat gata, aproape imediat, cele 570 de pagini pentru că nu pot să nu citesc atunci când primesc cărţi noi – cu împrumut, pentru două zile – moneda de schimb fiind Războiul uriaşilor de Stephen Donaldson.

O certitudine este faptul că autorul încearcă să dea o aliură de dragoste, însă de departe se observă cât sunt de importante alte evenimente decât dulcegăriile. Este o evadare în SF, punct.

Încercând sa nu fur din plăcerea lecturii, foarte pe scurt rezumând, povestea este despre o mână de refugiaţi de pe o altă planetă, Lorien. Aceşti extratereştrii călătoresc foarte mult dintr-un colţ în altul al lumii pentru a nu fi descoperiţi şi ucişi de o altă rasă. Aceştia din urmă, mogadorienii, nu numai că invadau, dar şi exterminau celelalte specii, printre care au ales şi planeta noastră drept ţintă a expansiunii lor.

Lectură plăcută şi orizonturi cât mai deschise.

Articol postat de: Cristian Pataki


Adauga un comentariu

RSS