Nu cred ca mi s-a mai intamplat inainte de Dune sa fi citit vreodata o saga atat de cuprinzatoare si de asemenea proportii si totusi sa traiesc atat de puternic la sfarsit senzatia de tristete ca totul s-a terminat parca mult prea devreme.
Initial m-am gandit ca ceva scris la nivelul asta, cel putin ca marime (seria cuprinde 6 volume – Dune, Mantuitorul Dunei, Copiii Dunei, Imparatul-Zeu al Dunei, Ereticii Dunei, Canonicatul Dunei), o sa ma oboseasca dupa primele 2-3 volume, ca actiunea sa devina statica si descrierile mai plictisitoare, pe scurt ca o sa se dilueze si ca o sa-mi lase aceeasi senzatie ca un film bun care a avut „n” continuari, una mai proasta ca cealalta.
A fost seria care mi-a spulberat aceasta parere. Am fost prinsa in atmosfera planetei Dune – Arrakis incepand de la primul volum si pana la ultimul. Capacitatea nelimitata a imaginatiei lui Franck Herbert de a crea lumi, oameni, caste, curente religioase, psihologii atat de diferite si de unice este pur si simplu uimitoare si face ca Dune sa fie considerata de multi ca fiind capodopera genului SF.
Dune are tot ce-i trebuie unei carti pentru a o face “de nelasat din mana” : are intriga, are suspans, are multe personaje, are un ritm alert, are momente “surpriza”.
Povestea este complexa, lucru care nu face prea usoara o descriere a ei in cateva cuvinte – intr-un viitor indepartat, trei case aristocrate se bat pentru a detine puterea de control asupra Universului. Un baiat, mostenitor al uneia dintre aceste case, e prins in razboiul pentru dominatie dupa ce tatal sau este asasinat si este fortat ca impreuna cu mama lui sa caute refugiu pe o planeta desertica, Dune – Arrakis. Planeta este plina de pericole si ascunde locuri si finte surprinzatoare, printre care viermii de nisip si un trib, fremenii, la care baiatul si mama lui ajung sa se refugieze. Fremenii sunt oameni puternici si ciudati, intreaga lor viata se desfasoara in jurul cultului pentru apa, pe care o conserva prin mijloace neobisnuite, si a unei profetii legate de un Mantuitor care va venii sa-i elibereze si sa le schimbe destinul. Baiatul devine liderul fremenilor si capata puterea de a vedea viitorul, lucru care-l ajuta in lupta sa impotriva celor care i-au tradat familia si il face sa devina acel simbol mistic pe care fremenii il asteptau.
Pentru unii Dune poate fi o parabola religioasa, pentru unii o carte filozofica, pentru altii o carte profetica despre un viitor care nu pare a fi atat de departe. Dar mai mult decat orice Dune este o poveste minunata. Pentru mine a ramas ca un punct de referinta, un loc, un moment din care imaginatia parca pur si simplu a explodat, rupand orice limite sau bariere.
Adauga un comentariu