Cand am vazut prima data Disfunctia realitatii, m-a cam speriat imensitatea ei. Era uriasa si, cum nu stiam nimic despre autorul ei, am zis pas. Dar destinul mi-a scos in cale o oferta Nemira si nu am rezistat tentatiei de a o cumpara. Si nu regret deloc…
Cartea contine tot ce inseamna space-opera: lupte spatiale, maceluri in jungla, nave constiente si telepatice, pirati lipsiti de mila, soldati duri dar cu inima mare, creaturi ciudate, constructii extraterestre, capitani care se descurca in orice situatie, distrugeri de planete, inginerie genetica si, cireasa de pe tort, o invazie a omenirii asa cum nu am mai intalnit.
Din pacate, actiunea propriu-zisa incepe abia la sfarsitul primului volum, cand apar adevaratele personaje negative. Pana atunci ai parte de descrieri si de prezentari de personaje. Numai ca Peter F. Hamilton nu este nici Stephen King, nici Asimov, cu care am vazut ca e comparat, si, la un moment dat, devine cam plictisitor. Ca sa nu mai zic ca e destul de obositor de tinut evidenta celor care tot apar si dispar. De multe ori, cand eram la volumul 2 si apoi la 3, m-am intrebat cine este X si de unde vine Y. Un alt aspect deranjant, pentru mine, este faptul ca nu am gasit nici un erou care sa-mi pese sau sa imi atraga atentia. Cu toate acestea, numarul mare de personaje, fiecare cu planurile si problemele sale, si multitudinea locurilor unde te duce actiunea constituie un plus deoarece contribuie la formarea unui univers credibil.
Sfarsitul m-a facut super curios despre ce o sa se intample mai incolo si mai ales cine castiga la final. Deoarece este o trilogie, totul se termina tocmai cand lucrurile devin mai interesante…
Sorin Nita
Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.
Ceea ce ati terminat de citit reprezinta doar prima parte a trilogiei Zorii noptii, care continua cu The Neutronium Alchemist si se incheie cu The Naked God, ambele de aceleasi dimensiuni respectabile, ca numar de pagini bineinteles. Oricum este bine ca ati intrat in universul fabulos construit de Peter F.Hamilton. Va recomand de aceea sa cititi Steaua Pandorei, aparuta la editura Tritonic, in patru volume. Nu veti regreta cu nimic aceasta alegere.
Cum de nu te-ai atasat de niciun personaj?:P Mi-au placut in special Joshua, Syrinx, Ione si Laton – plus alte cateva. Ai dreptate in privinta numarului de personaje, este imposibil sa le tii minte pe toate. Eu am preferat sa le notez intr-un caiet, ca sa nu mai am probleme. In orice caz, cartea mi s-a parut geniala; astept cu nerabdare si celalalte doua parti din serie.
“nici Asimov, cu care am vazut ca e comparat, si, la un moment dat, devine cam plictisitor”…. Cum? Plictisitor?!
Eu cred ca unul din cei mai vizuali autori de SF. Am terminat Disfunctia in mai putin de o saptamina. Am citit in metrou, in mers pe strada, in lift, oriunde am putut prinde 5 minute libere. Da, are multe personaje. Nu mai multe decit cartea de telefon, deci te poti descurca. Singura problema e ca se “consuma” rapid. E genul de carte pe care n-o poti lasa din mina.
Singura hiba pe care i-o pot gasi e traducerea. Pe ici pe colo am simtit niste fraze fortate, sunt destule expresii care suna ciudat in romana si probabil foarte bine in engleza… dar nu conteaza. Abia astept partea a doua. Cica apare peste 1 an
Pina atunci imi cumpar trilogia de pe undeva de afara si o citesc in engleza. E pacat ca lucreaza un singur om la traducere. Stiu ce-o sa spuneti…. e mai bine asa pentru unitatea lucrarii. Dar la noi nu se gindeste nimeni? E ca o piesa de teatru cu pauza de 1 saptamina intre acte.
ma lamureste si pe mine cineva care e diferenta intre soimii de vid si soimii negri?
Soimii negri au fost primele versiuni ale experimentelor genetice de afinitate intreprinse de edenesti. Ulerior au aparut soimii de vid mult mai puternici, versiunea avioanelor de vanatoare, care de altfel puteau inghiti mai multi ani lumina la un singur salt decat predecesorii lor. Daca aparea posedarea in cazul lor deja li se spunea Soimi de iad.
Adauga un comentariu