Finalul lunii ianuarie aduce in librarii, pentru cititorii pasionati de SF si de articole captivante despre literatura si stiinta, numarul 2 al revistei CPSF, aparuta la editura Nemira in colectia Anticipatia.
Volumul de fata este structurat in trei parti – povestirea ‘Imparatul de pe Marte’ de Allen M. Steele, premiata cu un Hugo, sectiunea istorico-analitica de Tudor Ciocarlie, care urmareste ‘traseul’ avut de scrierile despre planeta Marte si de tentativele de sondare/cercetare a suprafetei acesteia, precum si un fragment din povestirea lui Cristian M. Teodorescu, Senzoriada. Pot spune ca aceasta organizare a cartuliei este una bine gandita, ajutand cititorul sa aiba parte de o lectura relaxanta si in acelasi timp instructiva, cu rol de informare asupra unor teme din literatura, stiinta si alte domenii mai mult sau mai putin conexe.
Nuveleta Imparatul de pe Marte, scrisa de Allen M. Steele, reprezinta atat o versiune a prezentei omului pe Planeta Rosie, cat si o poveste simbolica, plina de metafore si semnificatii profunde, despre literatura care a abordat tema explorarii de catre om a lui Marte si textele care au imaginat potentialul contact dintre civilizatia umana si cea martiana. Naratorul din aceasta poveste captivanta si emotionanta este un administrator al coloniei umane de pe Marte, care trebuie sa fie atent cu ‘echipajul’ sau si sa ofere subordonatilor acea senzatie de liniste si siguranta, chiar de prietenie, lucru esential pentru o buna intelegere si o realizare optima a sarcinilor care revin fiecarui muncitor si colonist, in conditiile unui mediu ostil si dezolant, precum desertul arid al planetei rosii.
Intriga se declanseaza in momentul descoperirii de catre Jeff Halbert – un tanar american, membru al echipei de muncitori trimisa de pe Pamant, a DVDului pe care sunt stocate peste 150 de scrieri despre Marte, din carcasa sondei Phoenix, care a ‘esuat’ pe suprafata celei de-a patra planete a sistemului nostru solar… Desi ceilalti membri ai coloniei nu acorda o importanta prea mare descoperirii, tanarul Jeff, care se va confrunta si cu vestea tragica a pierderii rudelor sale de pe Pamant, va deveni atat de interesat de operele respective, incat psihologul, Karl, ajunge la concluzia ca respectiva obsesie este un mod de refugiere din fata realitatii atat de dure a traiului zilnic si a insingurarii, prin intermediul fanteziei si reveriei specifice literaturii despre Marte, mai ales in cazul celei din stadiul incipient, din primele decenii ale sec. XX.
Guvernatorul coloniei martiene va fi nevoit sa aprobe sfaturile psihologului, referitoare la acordarea unor privilegii pentru Jeff, urmand a i se tolera acestuia, intr-o anumita masura, obiceiurile si solicitarile destul de bizare – precum apelativul folosit la adresa lui, si anume cel de Maiestatea Sa, Imparatul, ori modificarea parolei de la usa apartamentului sau fara instiintarea superiorilor… Totodata, planeaza misterul si asupra ocupatiilor pe care le are Jeff Halbert in propria locuinta, punctul central fiind foarte probabil scrierile de pe DVD-ul gasit pe solul martian si cele care pot completa lista respectiva…
Solutia pentru rezolvarea acelei crize stranii pare a fi una singura, si anume ca la urmatorul transport de pe Pamant care va amartiza, Jeff Halbert sa fie luat si el inapoi, dupa care sa i se acorde ajutor specializat pentru recuperare, pe planeta natala. Cu mici poticneli pana la momentul respectiv, colonia reuseste sa recapete treptat acea liniste si siguranta, mai ales atunci cand Jeff isi surprinde atat colegii, cat si superiorii, cu atitudinea echilibrata cu care isi va lua adio de la ei, lasandu-le in propria camera si un uluitor cadou de despartire…
Textul lui Allen M. Steele este unul plin de metafore si semnificatii mai mult sau mai putin obscure, avand trasaturile unor scrieri psihologice, sociale, culturale si chiar filosofice. Astfel, printre temele tratate se numara, alaturi de ideea explorarii si colonizarii unei planete din sistemul nostru solar (cum este aici in cazul lui Marte), si reactia unui potential colonist dezamagit, prin aparitia unor sentimente de frustrare, solitudine, pierdere dureroasa, sau problema reprezentata de comunicatiile cu planeta-mama si de instrainarea fata de viata cunoscuta acolo, pe Pamant. Desigur, fiecare cititor poate descoperi noi si noi valente si sensuri ale acestei scrieri, Imparatul de pe Marte, iar lectura aceasta spun eu ca s-ar impune oricui, si nu doar iubitorilor de science-fiction.
In sectiunea al carei autor este Tudor Ciocarlie, intitulata Marte, marea iubire a SF-ului, se realizeaza un mic istoric al relevantei planetei Marte, atat pentru scriitori si oamenii de stiinta, cat si pentru cititorii pasionati de astfel de subiecte. Asadar, in paginile respective aflam anumite detalii interesante si care ofera, cat de cat, o imagine de ansamblu asupra importantei lui Marte pentru literatura, stiinta si unele domenii de cercetare: “La babilonieni a aparut prima data ideea ca Marte se identifica cu zeul razboiului, datorita culorii acesteia, provenind de la oxidul de fier.” Se puncteaza si rolul astronomului italian, Schiaparelli, sau al celui american, Lowell, in dezvoltarea unui intreg cult si a unei curiozitati sporite in legatura cu Marte si posibila civilizatie de acolo. “Si astfel, dupa 1895, oamenii din toata lumea si-au indreptat privirea spre cerul instelat si pentru prima data si-au dat seama ca s-ar putea ca in acelasi timp alti ochi sa priveasca spre Pamant.” Scrierile fantastice despre Marte au avut un succes enorm la public, inca de la inceputuri. “Aventurile lui John Carter (eroul din Printesa martiana), soldatul confederat transportat magic dintr-o pestera pe planeta Marte, au fost atat de populare, incat (E.R.) Burroughs a mai scris inca zece carti in seria Barsoom.[…] Intreaga serie Barsoom a facut ca oamenii sa viseze la spatiu, la extraterestri, la alte planete.” Se ajunge si la momentul in care literatura despre Marte se schimba dramatic: “In Calea martiana (1952), Asimov investigheaza, folosind ustensilele hard-SF-ului, ce ar insemna ca omul sa traiasca si sa munceasca pe Marte, care va fi impactul pe care coloniile martiene il vor avea asupra planetei-mama si care va fi rolul pe care il va avea Planeta Rosie in dezvoltarea viitoare a explorarii spatiale.”
In Senzoriada, povestirea lui Cristian M. Teodorescu, mai precis in fragmentul inclus in aceasta carte, cititorul va avea parte de o combinatie intre science-fiction, satira sociala, comedie de moravuri si thriller plin de situatii-limita, actiunea petrecuta in Romania constituind si o subtila metafora legata de starea de indobitocire in care se scalda societatea noastra… Un element special al SF-ului prezent aici este si uimitorul senzor de inteligenta, in afara de nava piramidala a lui Clapautiu…
Numarul 2 al Colectiei de Povestiri Stiintifico-Fantastice este asadar o lectura ce nu ar trebui ratata, avand in vedere si raportul calitate-pret, unul cel putin acceptabil. Cartea de fata ofera o gama larga de elemente stilistice si literare, de la umor si naratiune psiho-filosofica, pana la cel mai pur SF.
Va urez o lectura placuta si plina de satisfactii! 
Adauga un comentariu