Scurt rezumat: Cei doi copii gemeni ai lui Paul sunt destinati sa ajunga in pozitii foarte puternice si unora nu le place acest lucru.
Pro: – Ideea originala si unica, chiar si in franciza Dune;
– Intriga complet straina dar credibila;
– Povestea este placuta, pastrand in acelasi timp ideologia caracteristica.
Contra: – Personajele nu sunt la fel de credibile sau de placute.
– Povestea este presarata cu o multime de continut inutil.
Concluzie: Povestea desi originala si interesanta, este putin confuza de modul in care este spusa.
Cartea a treia din seria Dune, continua povestea ideologica captivanta pe care o asteptam de la Frank Herbert. Primele mele impresii au fost ca este bine scrisa, dar ii lipsea o anumita calitate estetica a primelor doua carti. Acest lucru, poate se datora faptului ca deja eram putin plictisit de serie cand am citit Copiii Dunei. O sa recunosc totusi ca povestea in sine este o imbunatatire substantiala fata de Mantuitorul Dunei.
Cartea ne prezinta pe cei doi copii ai lui Paul, in primul rand pe fiul sau, Leto. Datorita naturii speciale a tatalui si a mamei lor, gemenii au fost nascuti “pre-born”, insemnand ca ambii erau constienti de sine inainte de nastere, si ca acestia detineau amintirile trecutului de la stramosi. Matusa lor, Alia, sora lui Paul, de asemenea poseda si ea acest dar, dar pentru ea acest dar este un blestem.
In timp ce gemenii cresc, acestia trebuie sa se confrunte cu multe probleme in ceea ce priveste soarta lor. Matusa lor Alia incepe sa isi pierde mintile, devenind posedata de memoriile unui stramos mort, si sunt multe persoane care doresc sa ii vada pe gemeni morti. Astfel, imperiul creat de tatal lor este in pericol, si niciunul dintre ei nu este sigur ca este dispus sa faca ceea ce este necesar pentru a-l conserva.
Intriga din Copiii Dunei este mult superioara fata de cea din Mantuitorul Dunei. Personajele sunt mult mai complicate, pericolul este mai iminent, si nevoile sunt mai mari. In timp ce intriga este complet imposibila in viata reala, aceasta ramana una credibila. Filozofia, teologia si etica, raman mai mult sau mai putin la fel de impresionante ca si in primele doua carti.
Cu toate acestea, ideologia devine probabil prea centrala, distragand atentia cititorului de la poveste, si provocand astfel ca cititorul sa isi piarda interesul. Recunosc ca am citit aceasta carte mult mai greu decat primele doua. Aceasta pur si simplu contine mai multe pasaje care te fac sa gandesti decat pasaje cu actiune. Acum, acest lucru ar putea fi o problema doar pentru mine, sunt convins ca exista multe persoane care ar aprecia mai mult Copiii Dunei. Personajele, desi complicate, nu sunt foarte credibile uneori. Acest lucru este o problema doar cu circumstantele extreme in care sunt puse personajele, facand foarte dificil pentru noi sa ghicim care ar putea fi reactia lor.
As spune despre Copiii Dunei ca este o carte potrivita pentru franciza Dune, una care cu siguranta influenteaza restul seriei. As recomanda ca orice fan al francizei sa faca tot posibilul sa o citeasca.
Adauga un comentariu