Copiii Dunei

Copiii Dunei reprezinta o opera in care Frank Herbert combina maturitatea literara deplina la care ajunsese in anul 1976 cu epuizarea substantei ideatice si epice a celui mai coerent universe al literaturii science fiction.

Actiunea din Copii Dunei are ca motivatie declansatoare opozitia puternica a celor doi frati gemeni, Leto si Ghanima, de a insoti incestuous si de a consolida astfel o dinastie a Atreizilor. Atasati valorilor fremene, prestienti si avand acces la memoriile ancestral, copiii decid ca o asemenea cale trebuie evitata.

Povestea unui drum messianic : acela pe care il parcurge Leto 2 in incercaarea sa de a abate rasa umana de pe cursul sinucigas pe care se inscrisese o data cu jihadul fremenilor. Atat Paul Atreides cat si fiul lui cunosc pericolele acestor cai si sunt hotarati sa faca tot ce pot pentru a evita dezastrul, doar ca mijloacele lor sunt diferite. De fapt, miza acestor abordari distinct este renuntarea la umanitate. Paul Muad’Dib a fost un conducator slab.

Dorinta lui de a trai, de a impartasi cu ceilalti cele mai omenesti, mai elementare si mai sublime experiente de viata l-au facut sa fie un om mai bun , dar care s-a abatut de la calea sortita unui mantuitor. Fiul lui e hotarat sa nu faca aceeasi greseala si, asa cum demonstreaza, e pregatit sa renunte la propria umanitate pentru a devein fiinta fabuloasa de care avea nevoie istoria. In acest fel, Frank Herbert rezolva magistral un conflict aparut inca din Mantuitorul Dunei asupra limitarilor pe care omenescul le impune mesianicului.

Copii Dunei reia si o teme propusa inca din Dune, a carei generozitate era departe sa se fi epuizat, aceea a copilului genial, Frank Herbert e constient de pericolele imense care se nasc din decalajul dintre varsta intelectuala si cea afectiva. Alia, matusa gemenilor Atreizi, ajunsa la perioada tulbure a primei tinereti, nu reuseste sa gaseasca metodele de a-si domina vocile interioare. In scurt timp, mintea ei devine o corabie care abia daca mai pluteste pe o mare interioare zbuciumata de conflicte navalnice. Si cum ai putea sa-ti domini aceste voci, cum ai putea sa fii cel mai bun dintre toti cei care ti-au fost stramosi, de vreme ce printer ei se afla personalitati uimitoare, de la mandrii regi ahei si pana la fiorosul Vladimir Harkonnen ?

Poate cel mai important lucru pe care il reuseste romanul Copii Dunei este sad ea un argument cu o valoare deosebita acelora care cred ca rolul literaturii science fiction este crearea cadrului pentru intrebari filozofice esentiale. Discutia din desert dintre Paul Atreides, Propovaduitorul, si fiul sau Leto este un dialog filozofic in stil classic platonician, o pagina de gandire ce ar putea sta in orcie lucrare de filozofie :
,,Nu cred cu patima in adevar. Nu cred decat in ceea ce creez eu” spuse simplu Leto.