Cimitirul animalelor

Sunt, probabil, una dintre cele mai mari fane a lui Stephen King. Trebuie sa recunosc , cu rusine, ca la inceput, nu prea am fost impresionata de descrierea cartilor lui. Una dintre cele mai bune prietene ale mele era o mare fana a genului horror, si il ridica mereu in slavi pe King. In schimb, eu preferam filmele in defavoarea cartilor. La un moment dat, prietena mea facuse o mica obsesie pentru Cimitirul Animalelor si m-a obligat si pe mine, de-a dreptul, sa citesc cartea. Dar mie nu prea imi place sa ascult ordine de la altii, asa ca am vazut in schimb filmul. Dar prietena mea s-a prins si s-a cam suparat pe mine. Asa ca am inceput, mai mult fara tragere de inima, sa citesc cartea. Pagina dupa pagina deveneam tot mai prinsa de poveste si mai curioasa. Pusesem mana pe carte intr-o sambata dimineata si pana dupa-amiaza ma apucam sa o si recitesc. Si sa-l divinizez pe Stephen King.

Vazand descrierea de pe spate, inainte sa ma apuc sa citesc, mi-am zis ca e doar vrajeala de marketing. Si m-am inselat amarnic. King are un fel de a scrie in care ti se ridica tot parul de pe ceafa si te ascunzi sub patura, cu urechile ciulite, sa asculti fiecare zgomot, dar nu poti lasa totusi cartea din mana.

Pvestea in sine nu este atat de infricosatoare. Louis Creed, bun doctor si familist, tata a doi copii, Gage si Ellie, se muta impreuna cu familia sa din aglomeratul Chicago in linistitul Ludlow, statul Maine. Louis se imprieteneste rapid cu noul sau vecin, Jud. In ziua mutarii, Ellie vede un deal in departare care ii straneste curiozitatea si il intreaba pe Jud ce-i cu el. Acesta spune ca este un loc special unde copii isi ingroapa animalele moarte, denumit cimitirul animalelor si se ofera sa ii arate locul. Ajung sus, unde sunt incantati de priveliste, apoi mai merg putin si ajung in cimitirul animalelor. Dupa mica lor aventura, Ellie incepe sa se teama de moarte, sa isi puna intrebari si ajunge sa nu suporte gandul ca intr-o zi si motanul ei, Church, ar putea muri. Louis, tatal fetei, crede ca ea ar trebui sa se obisnuiasca cu idea mortii, insa Rachel, care avea fobia mortii din cauza surorii ei, Zelda, moarta in copilarie, incearca sa isi tina odrasla cat mai departe de acest adevar crud.

Povestea incepe cu adevarat in prima zi de munca a lui Louis ca director al departamentului de sanatate la Universitatea din Maine, camd primul sau pacient ii moare in brate. Noaptea, ii apare in vis fantoma acestuia care il duce in cimitirul animalelor, aratandu-i o bariera si spunandu-I sa nu o treaca niciodata. Desigur, avertizarea va fi incalcata cand Church va fi calcat de un camion pe drumul din fata casei. Impreuna cu Jud,care insista sa ingroape animalul in locul special desemnat, Louis se duce in anexa cimitirul animalelor sa il ingroape . Jud ii povesteste lui Louis ca de fapt, anexa cimitirului animalelor este un adevarat cimitir – locul de veci al indienilor Micmac – care nu numai ca avea puterea de a aduce la viata toate animalele ingropate acolo dar, dupa cum va afla Louis mai tarziu, si o vointa proprie care determina anumite intamplari care sa readuca oameni in acel loc.

A doua zi, acelasi motan se intoarce acasa : viu si totusi mort, mort si totusi viu. Familia , inafara de Louis, nu era acasa in acest timp, fiind plecati in vizita la bunici, in Chicago, asa ca adevarul despre Church a ramas un secret intre Louis si Jud. Dupa ce sotia si copii lui Louis au revenit acasa, viata si-a reluat cursul normal … pentru o perioada . Pana cand cimitirul a inceput sa isi exercite magia.
Dupa parerea mea, King iti da o depedenta anume care te face sa nu ii lasi cartile din mana.