Cimitirul animalelor: Cand imaginatia Regelui da nastere terorii pure

Moartea sta tot timpul zambind pe la spatele nostru si, in cruzimea ei, nu ne face constienti de puterile ei imense.

Cimitirul animalelor(1983) este romanul ce l-a facut insusi pe creatorul sau, maestrul horror-ului, Stephen King sa ii fie frica sa-l termine. Cartea este plina de suspans, teroare, mister, dragoste deosebita ce te tin in priza pe tot parcursul cartii. Romanul vizeaza deteriorarea unei familii fericite, cunoasterea subconstientului uman, intalnirea catastrofica intre dragoste si moarte trupeasca, dar si raspunsul la o intrebare mult prea sumbra si terifianta ca multi sa si-o adreseze: Cand persoanele iubite mor, s-ar putea ca ele sa se intoarca la viata?

“Poate ca o sa invete cam ce inseamna moartea cu adevarat, ce inseamna clipa in care orice durere inceteaza si incep amintirile frumoase. Nu este sfarsitul vietii, ci sfarsitul durerii.”

Doctorul Louis Creed impreuna cu sotia sa, Rachel, cei doi copii, Ellie, Gage si motanul Church se muta in orasalul Ludlow. Ludlow este o regiune mica unde linistea se infiripa silentios cu previzibilul si monotonul. In ciuda aparentelor cliseice, in Ludlow se adaposteste un loc ce este, de asemenea inconjurat de aparente ce ii mentin prezenta normala si il camufleaza intr-o mantie de fericire amara. Locul este Cimitirul Animalelor ce se afla la aproximativ o mila de casa protagonistului familist, Louis Creed.

„Solul din inima omului este si mai pietros.”

Cimitirul animalelor este descris ca locul unde oamenii, in special copiii din Ludlow isi ingropau si inca isi ingroapa animalele decedate. Locul transmite sentimente puternice celor ce-l viziteaza, lucru ce se vede in special la familia nou venita in orasel.

Tema principala a romanului este moartea ce este adoptata prin conditia umana descrisa in roman. King adopta (ca in majoritatea romanelor sale) o perspectiva narativa obiectiva, traseaza o linie de demarcatie intre religie si evenimente ale secolului XX. Personajele romanului sunt bine conturate si, desi profilul lor psihologic nu este descris deloc de King, autorul te lasa pe tine, cititorule sa pui stampila pe profilul emotiilor personajelor prin intamplarile relatate despre ei. King reuseste sa te insereze pe tine, cititorule in gandurile personajelor, te face sa le intelegi si la le porti compasiune.

„ Omul cultiva ceea ce poate si are grija de ceea ce cultiva.”

Temele secundare sunt dragostea si familia ce sunt puse in evidenta de sotii Creed ce reprezinta portretul tipic al unei familii fericite, a unei famili model si de copiii lor, Gage si Ellie ce reprezinta inocenta si puritatea ce dainuie in familie. Tema dragostei se imbina perfect cu cea a mortii prin personajul Ellie ce trece printr-o initiere in domeniul mortii, fiind expusa pentru prima data unui astfel de fenomen in viata ei.

In concluzie, romanul din 1983 al lui Stephen King este o lucrare de referinta in publicarile sale. Povestea, personajele si ideile cartii sunt transmise in stilul caracteristic al lui King ce a facut generatii intregi sa aiba spasme si sa le stea inima in piept cand citesc un capitol unde mintea lui King isi face de cap si contruieste idei de fac cea mai cinica si lucida minte sa fie terifiata.