Cimitirul Animalelor

Stephen King – oare cine nu a auzit de el? Este unul dintre autorii consacrati genului horror. Majoritatea romanelor sale au fost ecranizate si au avut succes. Debutand cu romanul Carrie, Stephen King a continuat sa scrie o lista lunga de romane, ce au ajuns indragite in toata lumea. Acum cativa ani, citeam aproximativ tot ce prindeam pe mana, scris de catre King. Insa, dupaSalem’sLot, am facut o pauza considerabila de 2 ani din cauza cosmarurilor avute noaptea.

Cimitirul animalelor este romanul pe care l-am amanat si l-am evitat intotdeauna. Imi era frica ca nu voi mai putea dormi. Insa, intr-un final (pot spune ca se datoreaza si faptului ca Nemira l-a publicat in format hardcover), m-am hotarat sa-l citesc (ca tot vine si Halloween-ul). Si bine am facut.

Mi-a placut. Mult.  Si nu numai pentru atmosfera tensionata si terifianta creata de catre King, ci si, pentru faptul ca atinge un subiect sensibil, as putea spune, si anume: – moartea. Cea mai mare greseala a noastra este sa eliminam moartea din ecuatia vietii si atunci nu vom mai putea intelege nimic din ea, caci ele sunt legate una de alta.

In acest roman facem cunostinta cu familia Creed (parintii Rachel si Louis si 2 copii), aceasta constituind totodata si nucleul in jurul caruia se invarte actiune. Acestia se muta intr-un orasel pentru a incepe o viata noua, care bineinteles nu se va dovedi a fi prea buna. Dupa cum ne-am obisnuit, in toate scrierile lui King trebuie sa existe si ceva supranatural, neobisnuit. In cazul de fata, secretul intunecat al localitatii il constituie un cimitir, numit de catre localnici – Cimitirul Animalelor.

Pe parcursul romanului, manat de dorinta de a face bine si a nu rani inimile celor dragi, Louis va fi nevoit sa se foloseasca de puterea cimitirul de mai multe ori, rezultatele fiind insa, inspaimantatoare si nefaste pentru toti apropiatii.

Cand citesc o carte horror, vreau ca aceasta sa fie infioratoare, ciudata, sa te faca sa adormi greu noaptea, sa te oblige sa citesti in continuare, in ciuda fricii care a pus stapanire pe tine. S. King reuseste aproape intotdeauna sa iti creeze aceste sentimente. Cimitirul Animalelor nu face exceptie.

Ceea ce imi place la King, este felul in care imbina realul cu supranaturalul. Acesta isi alege ca fundatie ceva ce oamenii pot experimenta in viata reala, construind apoi pe baza acesteia, lucruri supranaturale. De exemplu, in The Shining – alcoolismul lui Jack, Carrie – adolescenta batjocorita in liceu, Cimitirul Animalelor – moartea, si lista poate continua.

Romanul are si cateva minusuri. Dupa parerea mea, acestea ar fi personajele foarte cumune si simpliste ale lui King si sfarsitul predictibil. As fi vrut ceva mai spectaculos, ceva sa te lase cu “gura cascata”, cum a fost in cazul romanuluiSalem’sLot.

In ciuda punctelor slabe, Cimitirul animalelor, atinge teme foarte importante si profunde ale vietii cotidiene, care te sensibilizeaza si te pun pe ganduri. Acest roman subliniaza punctul pana unde ar putea merge oamenii, pentru a inlocui ceva ce au pierdut in viata; Ca mai apoi, sa isi piarda complet mintile de dragul iubirii, apeland la lucruri mai putin…ortodoxe!

Ma bucur ca am reusit sa-l citesc….chiar daca, la noapte, probabil voi regreta. Acestea fiind zise, aceast roman este cu siguranta un must-read.