Stephen King – Cimitirul animalelor
In January 07, 2008 in Horror, Suspans
Un coleg mi-a pus acest roman in brate. Este horror?, am intrebat. Nu citisem niciodata o astfel de carte. Am vrut sa o returnez, dar mi-am zis sa o rasfoiesc inainte, ca sa nu pierd ceva interesant. Am citit o pagina, doua, dar deja subiectul ma captivase.
Cimitirul animalelor este o carte pe care, daca ai inceput-o, nu o mai lasi pana nu o termini, cu toata teroarea si groaza descrisa in ea.
Intotdeauna aparentele sunt inselatoare. In prealabil, totul pare frumos, doctorul Louis Creed este numit director la Universitatea din Maine la departamentul de sanatate. Incercandu-si norocul si sperand la o viata mai linistita, se muta din Chicago langa micul orasel Ludlow, impreuna cu sotia sa Rachel, cei doi copii, Gage si Ellie, si motanul Church.
Dar, cum Stephen King ne-a obisnuit deja cu stilul sau horror, el schimba situatia familiei Creed la 180 de grade. Din ziua in care se muta, nenorocirile se abat asupra familie. Ellie isi juleste un genunchi, iar Gage este intepat de o albina. Aparent, sunt accidente obisnuite, dar acestea deschid calea spre marele dezastru ce se va napusti asupra lor.Vecinul lor, Judson Crandall, ii avertizeaza in legatura cu drumul ce trecea pe langa casa ce era deosebit de periculos, datorita camionagiilor ce conduceau cu viteza.
In aceasta carte horror, Stephen King indroduce si o nota de compasiune fata de personajul principal, Louis, care si-a pierdut tatal la varsta de trei ani. Acest detaliu este unul biografic, deoarece insusi, autorul a ramas fara tata la o varsta frageda.
Dupa cateva saptamani familia merge la o plimbare in padurea din spatele casei lor, pana la un cimitir al animalelor. Dar aceasta plimbare creeaza disensiuni intre Rachel si Louis. Rachel este inspaimantata de influenta pe care ar aveao cimitirul fata de Ellie. Deasemenea si Louis traieste o experienta traumatizanta in prima saptamana de la inceperea cursurilor, cand ii este adus un elev, Victor Pascow, ce fusese lovit de o masina. Acesta ii moare in brate.
In seara incidentului, Louis este vizitat de fantoma lui Pascow ducandu-l in padure si avertizandu-l ca bariera asta nu trebuie trecuta. A doua zi cand acesta se trezeste are impresia ca totul fusese un cosmar, dar acele de brad si noroiul de pe picioare il contrazic. De aici autorul ne introduce pe taramul fantastic, al fantomelor, al puterilor supranaturale.
Cand totul pare ca revine la normal, viata lui Louis incepe sa se destrame. In timp ce toata familia lui este plecata la parintii lui Rachel, el ramane acasa cu Church. Dar motanul este omorat de un camion in timp ce traversa strada. Jud stiind cat de mult tinea fetita la animal il pune pe Louis sa ia pisica intr-un sac si sa il insoteasca in cimitirul animalelor, dar nu il ingroapa acolo, ci pasesc peste bariera si merg mai departe in padure. Jud il duce intr-un alt cimitir, al indienilor Micmac. A doua zi motanul se intoarce acasa, teafar si nevatamat, dar nu la fel ca inainte, ci cu pofta de a ucide pasari si soareci.
Dupa putin timp si Gage, fiul, este omorat de un camion. Aflandu-se in pragul nebuniei, Louis isi deshumeaza fiul, aproape fiind prins de politie si il readuce la viata, cu toate insistentele batranului de a nu face asta.
Numai Louis poate sa repare marea greseala facuta. Astfel el este constient ca trebuie sa isi omoare propriul fiu, aceasta fiind numai una din pedepsele date de catre autor personajelor sale.
Alexa Monica
[ratings]
Diabolicul Serge
In October 02, 2007 in Suspans
M-am saturat deja sa citesc la inceputul fiecarei carti a lui Brussolo ca el este urmasul marilor scriitori francezi de anticipatie, zic asta deorece afirmatia este adevarata doar din considerente cronologice nicidecum si din punctul de vedere al subiectelor dezbatute ori a stilului de abordare.
Scrierile lui Brussolo nu se axeaza pe o idee de factura science-fiction si nu construieste in jurul acestei idei centrale o actiune dupa modelul elaborat de “inaintasii” Gerard Klein, Pierre Boule etc. ci in contradictie cu aceste obiceiuri povestirile lui Brussolo pleaca din realitatea curenta a lumii inconjuratoare. Marea majoritate a cartilor sale nici macar nu pot fi incadrate in science-fiction decat facand abstractie de lipsa unor elemente constructive atat de necesare acestei categorii de literatura.
Scrierile lui Brussolo ignora deseori furnizarea unei oarecare explicatii ce ar avea o legatura cat de vaga cu stiintele secolului nostru, este inutil sa incercam noi sa gasim astfel de explicatii, citirea unei carti de acest autor devine o adevarata placere daca reusim din start sa acceptam spusele lui fara intrebari si daca urmam personajele in lumea lor.
Un lucru pot afirma cu certitudine si anume ca la nici un alt scriitor cunoscut de mine prin intermediul operelor sale nu am intalnit o fantezie atat de bogata precum etaleaza Brussolo, acest om este o ciudatenie a naturii, acolo unde unui om obisnuit nici prin cap nu i-ar trece sa emita vreo explicatie alternativa la intamplarile curente, acolo el reuseste sa transforme banalul intr-un veritabil cosmar.
Reuseste sa prezinte atat de veridic, cu atata precizie si o astfel de bogatie a detaliilor inchipuirile proprii incat ma determina pe mine cel putin sa ma intreb daca nu sufera cumva de vreo manie a persecutiei ce si-ar avea radacinile in paranoia ori daca nu cumva este schizofrenic si reuseste sa astearna pe hartie halucinatiile, sunt insa constient ca este cat se poate de intreg la minte asa ca nu pot decat sa-l admir pentru capacitatea sa extraordinara de a da viata celor mai diabolice si mai terifiante cosmaruri .
Prima carte citita de Brussolo a fost “Moartea cu melon”, una dintre cartile mai slabute ale acestui autor, cand spun mai slabute in cazul lui inseamna ca vorbesc totusi de o capodopera ramasa in umbra insa in comparatie cu celelalte scrieri ale sale. Nu mi-a placut in mod deosebit, totusi a reusit sa ma impresioneze cat sa incep sa-i caut si alte carti, a urmat “Carnavalul de Fier” si cu acesta a reusit sa ma convinga ca merita toate laudele.
Nu va povestesc cate carti superbe am citit de acest autor, ar fi inutil, sunt convins ca-i cunoasteti operele cel putin la fel de bine ca mine, vreau insa sa spun cateva cuvinte despre cartea care mi-a placut cel mai mult: ”Cosmar de inchiriat”.
O superba poveste despre o lume in care nici un lucru nu se dovedeste in final a fi nici ceea ce pare si nici ceea ce ar trebui sa fie. O intamplare banala in care o famile oarecare se decide sa lase agitatia si stresul orasului de dragul traiului intr-un mediu rural.
Realitatile fundamentale ale vietii, regulile etice, tot ceea ce am trait si experimentat ne invata sa ne cautam adapost din fata oricaror pericole in interiorul unei case, daca se poate ca acea casa sa fie si propriul camin, locul pe care il numim “acasa “, atunci cu certitudine ne vom bucura intre peretii ei de siguranta ravnita, aceleasi reguli ne –au invatat si ca rostul parintilor este acela de a-si proteja copii, de a-i creste, invata, la modul general de a face tot posibilul pentru ei, acest tot posibil mergand pana la sacrificiul sinelui.
Toate aceste certitudini ale noastre sunt date peste cap in aceasta carte, aici locul unde se cauta adapost se dovedeste a fi locul cel mai periculos posibil, in acel loc nu doar viata poate sa si-o piarda oricine ci mult mai mult: identitatea sa proprie ar putea fi diluata pana la transformarea sa in ceva absolut strain de tot ce inseamna omenesc. Aici casa care ar trebui sa fie camin ocrotitor devine o monstruoasa masinarie menita sa determine dezumanizarea, aici parintii isi pandesc copilul pentru a se hrani cu el.
Pentru ca acest cosmar inchiriat sa devina deplin suntem facuti partasi la trairile acelui copil ascuns in spatele unui zid despre care stie ca nu va reusi sa reziste decat un timp oarecare iar ajutor nu are de la cine sa spere, parintii care ar fi trebuit sa-i fie aproape, sa-l salveze, sa-l protejeze sunt de fapt cei care cu monstruoase gheare si falci pline de colti incearca sa-si sape drum pana la el cu unica intentie de a-i consuma organele interne si intestinele…
O carte socanta sub aspectul intamplarilor, o carte despre care o cunostinta apropiata , obisnuita de altfel sa citeasca literatura horror, mi-a spus dupa terminarea cartii ca ea cauta o carte care s-o impresioneze si ca nu se astepta sa dea peste una care chiar sa reuseasca s-o ingrozeasca. Impactul cartii asteia este atat de mare incat sparge barierele realitatii unui cititor si actiunea descrisa il va urmari cateva zile si nopti, asa ca…sa nu fie nimeni surprins daca in urma citiri acestei capodopere a horrorului se va surprinde cautand din priviri monstrii ascunsi in colturi intunecoase ori daca se va intampla sa se trezeasca lac de sudoare rece si cu parul facut maciuca dintr-un cosmar… inchiriat.
Balin Feri
Good bye Egina Good bye Colette de Chiril Tricolici
In September 10, 2007 in Suspans
Acest roman este o desfatare din toate punctele de vedere. Calatorim cam trei sferturi din cuprins intr-o Lamborghini superba rosie cu un scriitor realizat in tara lui, cu multe cunostiinte feminine si un catel fox terrier sarmos.
Palpitant ca orice roman de calatorie, poate cu usurinta sa captiveze prin frumusetea descrierilor facute naturii in cele mai multe cazuri din antica si fascinanta Grecie.Trebuie sa fi citit Legendele Olimpului in copilarie a fost o carte de capatii si ne aduce aminte de aceasta in cel mai frumos pasaj Oracolul din Delphi. Legenda spune ca Zeus vrind sa afle care este centrul pamintului, a dat drumul in zbor la doi vulturi si acestia s-au oprit la Delphi. Bun si curios ca un ghid de profesie mergem cu superba lui masina prin toata Grecia, pe parcurs nui se alatura personaje pitoresti feminine.
Intriga politista, pentru ca avem parte si de aceasta, este construita tot in jurul unei femei si a unui misterios italian cu o masina identica cu a scriitorului. Punctul de plecare este statiunea Costinesti, pitoreasca si ospitaliera. Actiunea se petrece inainte de 1989 si unele fraze povestesc viata de atunci, starea noastra a celor care am mincat salam cu soia.
Nefiind o lectura rigida, trecem forte usor de la un domeniu la altul gastronomia, sportul politica , istoria geografia toate sunt prezente cate putin incitind sa citesti mai departe. Nu pot sa va garantez ca veti fi multumiti, dar daca nu ati parcurs pana acum nici un roman de Chiril Tricolici, e o experienta care merita si trebuie traita. Ca orice autor de romane politiste, eu asa il percep, acest roman autointitulat de consum, se desface fila cu fila cu gratie, servindu-se cu portia. Finalul este neasteptat de dur pentru cei care deja erau siguri de deznodamint si in acelasi timp foarte delicat si romantios.
Am exclamat cu uimire: “Uite domnule ca mai exista si dragoste la prima vedere”. Totul e relativ pe lumea asta inclusiv sfarsitul unui roman antrenant. Isi merita titulatura de roman de dragoste. Ca sa va incit as putea sa citez unele fragmente din carte, dar ar fi pacat cred ca am stirnit curiozitatea multora.Nu rezist si va redau un fragment care subliniaza odata in plus diferentele dintre est si vest.Vorbeste Egina, o grecoaica, catre Adrian, eroul nostru.
“Dar vezi Adrian cum au trecut suspiciunile dintre statele celor doua lumi celor doua sisteme celor doua blocuri asupra indivizilor, cum ne-au marcat, cum ne-au viciat ele gandirea. Poate ca fara ele lucrurile ar fi avut alta finalitate.”
Personal am fost marcata de aceste randuri. Cine o sa citeasca o sa ma inteleaga. Lectura placuta!
Bors Angela
Stephen King – Christine
In July 25, 2007 in Suspans
Americanizarea este un fenomen care afecteaza de mult Romania si efectele sale se fac simtite in mai toate domeniile, dar in special in cel cultural. Mancam de la fast-food-uri, mergem la blockbustere si citim bestseller-uri. Pana si limbajul nostru dupa cum puteti observa este invadat de termeni englezesti.
Intr-un astfel de moment era si timpul ca oamenii sa inceapa sa guste romanele lui Stephen King. Din fericire acest lucru nu este nici pe departe unul rau, deoarece scriitorul a depasit granitele comercialului, ocupandu-si un loc bine meritat printre cei mai buni scriitori contemporani.
,,Christine” este din punctul meu de vedere ilustrarea cea mai buna a stilului de viata al adolescentului american, masina malefica reprezentand doar un pretext care grabeste maturizarea personajelor sale. Avem doi buni prieteni Dennis si Arnie care reprezinta totodata si doua tipare de tineri dragutul si tocilarul. Ei au ajuns la varsta cand permisul de conducere devine un ,,must”, ca si masina la mana a doua cumparata din economiile proprii. Problema este ca parintii lui Arnie sunt conservatori si doresc sa isi pastreze baiatul neatins de capriciile varstei si usor de controlat.
Arnie insa nu se conformeaza si descopera un curtea unui barbat ciudat o masina intr-o stare deplorabila, care il atrage intr-un mod straniu. Dorinta lui Arnie nu pare initial una condamnabila, cu totii am avut cel putin o data in viata dorinta de a fi in rand cu lumea, si sa ne scuturam de sub platosa protectoare a parintilor si de sub stigmatul inadaptabilitatii. Este de apreciat sarguinta cu care Arnie munceste ca sa o aduca pe Christine in stare sa initiala, acceptand chiar si un loc de munca la un garaj dubios.
Aici apare si diferenta intre societatea americana si cea romaneasca. Daca la noi majoritatea parintilor ar fi cedat vazandu-si odraslele la ananghie, in cazul lor regulile sunt stricte, si dorintele care nu sunt in concordanta cu cele ale parintilor se indeplinesc din propria sudoare.
Noul loc de munca nu este insa singura problema a lui Arnie, o cearta cu baietii rai ai liceului sfarsind printr-o redistrugere a masinii, care de abia fusese adusa intr-o stare de functionare. Momentul distrugerii este redat cu multe detalii de King, atragand ura cititorului asupra vandalilor si totodata simpatia fata de masina si fata de proprietarul ei. Christine se infurie la randul ei si prinde viata dorind sa se razbune pe cei care au incercat sa o distruga.
Cititorul se asteapta poate ca lucrurile se vor calma dupa nimicirea dusmanilor, insa ele iau o intorsatura dramatica. Redistrugerea masinii intareste legaturile dintre ea si stapanul ei, iar intrarea lui Dennis in spital duce la ruperea totala a legaturilor lui Arnie cu toti cei din jurul sau. Nici macar intalnirea unei asa zise iubiri pamantesti in persoana lui Leigh, cea mai dorita fata din liceu, nu mai poate sa il faca pe Arnie cel de odinioara, iar ea este nevoita sa apeleze la ajutorul lui Dennis pentru a pune capat dezastrului.
Marasoiu Diana Ioana
