Raymond Khoury – Ultimul templier
In August 06, 2009 in Suspans
Raymond Khoury este un scriitor originar din Liban, care s-a refugiat la New York in 1975, in timpul Razboiului Civil din tara sa. Dupa ce se intoarce in Liban si isi termina studiile de arhitectura la Universitatea Americana din Beirut, in 1984, va fi evacuat, ca urmare a izbucnirii unui nou razboi, stabilindu-se la Londra, unde isi va deschide un birou de arhitectura. Printre lucrurile remarcabile din viata sa profesionala se numara: nominalizarea la ‘Fulbright Fellowship in Screenwriting’ pentru un scenariu de film, obtinerea drepturilor de ecranizare pentru romanul lui Melvin Bragg, ‘The Maid of Buttermere’, succesul comercial al romanelor Ultimul templier si Sanctuarul, devenite la scurt timp bestseller-uri internationale, fapt care atesta in mare masura valoarea sau calitatea scrierilor, si altele. Ambele romane devenite bestseller-uri pe care le-am mentionat, ‘Ultimul templier’ si ‘Sanctuarul’, au fost traduse la editura Nemira, in 2006 si respectiv 2007, fiind incluse in colectia Suspans a editurii.
Ultimul templier este un roman tradus in peste 30 de limbi, construit intr-un mod magnific de Raymond Khoury, stilul acestuia caracterizandu-se prin descrierea minutioasa a scenelor de urmarire sau a celor sangeroase, iar cititorul are eventual impresia ca urmareste, cu ochii mintii, un film de actiune bine realizat, un thriller pe alocuri inspaimantator. Subiectul romanului il reprezinta, in particular, descoperirea secretului templierilor si a comorii acestora, si, in general, pasiunile extreme, duse pana la fanatism, si efectele asupra societatii, lumii inconjuratoare ori imaginii unor institutii precum Biserica Catolica, Ordinul Cavalerilor Templieri etc.
Intriga romanului se declanseaza cu ocazia unei expozitii fastuoase la Muzeul Metropolitan din New York, unde sunt prezentate diverse obiecte de arta si relicve de mare insemnatate istorica, extrem de valoroase, printre cei care au contribuit cu exponate pretioase numarandu-se si Vaticanul, centrul si ‘creierul’ Bisericii Catolice. La serata respectiva participa mai multe personalitati, din viata politica, precum primarul New York-ului, din lumea academica sau stiintifica, dar si alte persoane interesate de evenimentul grandios. Actiunea se precipita in momentul in care patru calareti imbracati in costumatia bizara si originala a cavalerilor templieri comit acte asemanatoare cu ale teroristilor, ucigand cu sange rece oameni nevinovati, fie paznici si gardieni ai Muzeului Metropolitan, fie vizitatori ai expozitiei, scopul lor fiind jefuirea muzeului.
Printre piesele si obiectele de mare pret expuse acolo sunt crucifixe si statuete de aur, dar tinta principala a jafului armat pare sa fie un mecanism straniu, un fel de cutie sau cufar metalic, cu o denumire complexa, ceva de genul ‘codificator rotor’, mai simplu zis un codex. Printre invitatii seratei de la Muzeul Metropolitan se numara si unul din personajele principale ale romanului, Tess Chaykin, arheolog de profesie, venita impreuna cu fiica ei de noua ani, Kim, dar si cu mama ei, bunica lui Kim, Eileen.
Tess va asista ingrijorata, neputincioasa, dar si fascinata oarecum, la aparitia posibilului sef al calaretilor in fata vitrinei care adapostea codexul templierilor, momentul de maxima tensiune si incordare in care Tess, ascunsa in spatele vitrinei, observa o frantura din privirea rece si din vraja ori fascinatia care aparent pusese stapanire pe conducatorul actiunii teroriste, care la scurt timp dupa ce enunta un fel de motto, decide sa paraseasca muzeul cu acolitii sai si cu trofeele jefuite.
Un alt personaj central al cartii este agentul FBI Sean Reilly, care va simti o puternica atractie, treptat amplificata, fata de martora cea mai importanta a cazului respectiv, arheologul Tess Chaykin, angajata a Institutului Manoukian. Alti agenti si oameni ai legii implicati in rezolvarea cazului sunt agentii Nick Aparo, Amelia Gaines si altii, dar un lucru si mai interesant il reprezinta trimiterea de catre Vatican a monseniorului De Angelis, cu scopul de a-si oferi ajutorul, prin cunostintele detinute, la recuperarea obiectelor pretioase, in special la recuperarea codificatorului, sursa principala de ingrijorare pentru capii si liderii de la Vatican.
Cercetarile intreprinse de autoritati vor duce in cele din urma la descoperirea numelor infractorilor, desi mereu cu un pas inainte va fi un criminal misterios, care ii elimina rand pe rand pe atentatorii de la muzeu, blocand astfel sansa politiei si FBI-ului de a-i interoga in legatura cu implicarea lor si cu identitatea celui care i-a angajat pentru jaful soldat cu adevarate scene de cruzime, practic un masacru.
Tess isi ofera si ea sprijinul in ancheta FBI si a politiei, adunand informatii, cunostinte si elemente esentiale pentru stabilirea importantei codificatorului si a rolului avut de aparatul respectiv, urmarindu-se eventual gasirea unor potentiale motivatii si a unui profil al hotului principal, capul intregii ‘afaceri’ sangeroase. In scopul mentionat, Tess va incerca sa-l gaseasca pe William Vance, apelat Bill de catre cunoscuti si apropiati, un fost coleg de breasla, prieten cu tatal lui Tess, Oliver Chaykin, decedat. In trecut arheolog si profesor la o universitate renumita, despre Vance nu se mai stia nimic in ultimii ani, parand ca s-a retras definitiv din viata publica sau academica, intr-un mod partial bizar si suspect.
Stilul plin de pasaje tensionate, cu o actiune dusa intr-un ritm alert, scenele descriptive – cu referire la personaje sau tablouri de natura – si multe altele se impletesc de minune cu trecerile de la prezent la trecut, actiunea romanului penduland din secolul XXI pana in secolele XIII-XIV, in perioada ultimelor mari cruciade ale cavalerilor templieri. Naratiunea coerenta si povestea construita secvential, cu treceri logice si fluide de la un capitol la umatorul, fac din romanul lui Khoury o foarte buna carte pentru transpunerea pe marile ecrane. Cititorul, desi la un moment dat intuieste unele din actiunile ori miscarile eroilor si personajelor negative, va fi confruntat cu destule surprize de-a lungul lecturii, rolul si implicarea monseniorului De Angelis sau a lui Vance in poveste avand conotatii subtile, chiar socante dupa descoperirea lor de catre cititor.
Cititorul se ‘imbarca’, alaturi de Tess, Reilly, De Angelis, Vance si altii, intr-o calatorie garnisita cu aventuri si primejdii variate, tensiuni si neprevazut, rasturnari de situatie, imprejurari extreme, in care viata personajelor atarna de un fir de par, scopul final al acestei adevarate curse nebune fiind descoperirea secretului comorii ascunse de cavalerii templieri cu aproximativ sapte secole in urma.
Voiajul plin de peripetii al eroilor din prezent se suprapune peste cel al corabiei Templul Soimului, care transporta ultimii cruciati, cavaleri templieri, spre pamanturile lor din Franta, dupa infrangerea din batalia de la Acra, din 1291. Printre ultimii cavaleri templieri se numara si Martin de Carmaux, care va fi dispus sa-si sacrifice propria viata pentru pastrarea secretului Ordinului din care facea parte. Comoara templierilor se poate dovedi nu doar una materiala, palpabila, precum aurul sau alte metale pretioase, ci mai ales una care implica o cunoastere de ordin spiritual, religios, ideologic sau filosofic.
Inchei recenzia cu indemnul meu, catre cititorii pasionati de literatura de suspans, referitor la lecturarea romanului ‘Ultimul templier’ al lui Raymond Khoury, un thriller de exceptie, in acelasi timp thriller religios, carte de aventuri, thriller istoric sau roman de fictiune. Oricum arta narativa si stilul fara perdea al lui Khoury, precum si speculatiile de natura religioasa, gnostica sau filosofica, unele intr-adevar socante sau terifiante, vor fi garantia ca cititorul nu va abandona lectura inainte de ultimul rand al romanului.
Alexandru Trandafir
[ratings]
Patrick Graham – Evanghelia dupa Satana
In July 30, 2009 in Suspans
Îmi doream mult să citesc o carte care să mă ţină lipită de pagini până la sfârşit, care să îmi mă provoace să o “joc” în minte ca pe o piesă de teatru. Întâmplarea face că am dat peste o recenzie scurtă dar care mi-a stârnit interesul şi curiozitatea într-atât încât am purces la a face rost de cartea respectivă.
Am amânat un pic dezvăluirea titlului cărţii (deşi sunt convinsă că nu aţi putut evita să priviţi coperta) pentru că de la prima menţionare şi/sau privire a acestei cărţi, reacţia este una de cel puţin interes, cel mult repulsie.
Când am primit coletul (la locul de muncă – o mică gafă…) curiozitatea mi-a fost mai mare decât răbdarea (deşi ştiam cum arată coperta) şi am deschis-o pe birou, lucru care a stârnit reacţia imediată a colegilor – dezgust, revoltă, priviri piezişe…dar asta este o cu totul altă poveste, despre prejudecăţi şi impresii.
Prezentarea este însă excelentă. Una e să vezi poza pe site-ul editurii şi cu totul alta să ţii cartea în mână – impactul vizual este mare (roşu şi negru se potrivesc de minune cu imaginea de pe copertă şi font-ul ales pentru titlu) dar şi cel tactil căci coperta este dintr-o hârie fină şi aproape mătăsoasă.
Scriu aceste lucruri pentru că lectura acestei cărţi a fost o experienţă care mi-a cuprins toate simţurile, o lectură aşa cum ar trebui să fie toate. Deşi nu sunt vitale, aspectul şi prezentarea cărţii sunt importante, mai ales pentru un cititor pasional şi emotiv.
Inutil să spun că am terminat-o în 3 zile…şi ar fi durat chiar şi mai puţin daca mi-aş fi luat liber ca să o citesc non stop aşa cum aş fi vrut 
dar ştiţi voi cum e cu socoteala din târg, aşa că mi-am petrecut jumătate din săptămână citind şi cealaltă jumătate gândindu-mă la intriga acestui roman incitant.
Ca prim lucru pe care vreau să-l menţionez este că romanul este un thriller şi dacă nu se înţelege de la sine, menţionez şi că este o ficţiune! Şi subliniez acest lucru tocmai din cauza reacţiilor de care vorbeam mai sus, ale celor care judecă o carte…după copertă. De fapt, nu cred să fi citit vreodată un autor cu atâta imaginaţie şi putere de a inventa şi/sau crea personaje şi situaţii care să fie atât de uşor de luat drept reale. Pe tot parcursul romanului, ai impresia ca cineva este martorul acestor evenimente care par a se fi întâmplat în realitate.
Cu cât mai socantă devine povestea şi cu cât mai mult încerci să te gândeşti că nu este decât o operă de ficţiune, cu atât mai mult devine neclar ce este real şi ce este imaginaţie.
Ca să aveţi o idee, declaraţia principală a acestui roman este că diavolul însuşi a pus stăpânire pe lumea (aşa cum o credem noi – creată de dumnezeu acum mult timp), după ce acelasi dumnezeu s-a cam supărat/plictisit şi a plecat îmbufnat la plimbare prin univers, lăsându-şi creaţiile de izbelişte.
Câţi dintre voi gândiţi deja – blasfemie?! Ei bine nu, nu e cazul, vă reamintesc că este o ficţiune! Găsim în ea teorii conspiraţionale vechi de sute de ani, mituri readuse la viaţă, temeri iraţionale şi imagini biblice demistificate. Un criminal în serie depăşeşte bariera timpului şi ajutat de forţele întunericului, face posibilul şi imposibilul pentru a pune mâna pe evanghelia care spune lucrurilor pe nume, care dezvăluie adevărul pe care biserica l-a ascuns atâtea sute de ani. Dumnezeu nu e mort, nici orb, nici surd – pur şi simplu s-a plictisit şi ne-a părăsit. În mare, cam tot ce-i trebuie unui thriller bun, demn de atenţie şi, de ce nu, demn de controverse.
Din cercetările mele reiese că romanul n-a fost încă tradus în engleză (nu ştiu dacă am dreptate), cartea este scrisă în franceză, Patrick Graham fiind un pseudonim, ceea ce explică faptul că, oficial, încă nu s-a revoltat nimeni, că nici o asociaţie creştină nu a cerut încă să fie interzis. Codul lui Dan Brown e bebeluş în faşă pe lângă acest roman pe care, sinceră să fiu, tare aş vrea să-l văd cel puţin la fel de mediatizat.
Nu am rezistat să nu compar romanul cu cel al lui Brown, dar adevărul este că nu sunt in the same league. Acesta are toate ingredientele necesare unui thriller bun si captivant, perfect pentru citit in vacanta sau cand simtiti nevoia să vă recreaţi de la alte lecturi mai solicitante. Îl recomand din toată inima, aşa cum nu am mai recomandat demult un roman, celor care cred in divinitate pentru că le va fi un exerciţiu de credinţă şi celor care nu cred pentru că ii va distra şi ii va provoca la discuţii lungi şi aprinse cu primii.
Diana Borca
[ratings]
Stephen King – Misery
In July 09, 2009 in Suspans
Dupa o lunga perioada in care am citit mai mult romanele cu adevarat horror ale lui Stephen King, m-am hotarat sa citesc si un roman cu o alta abordare a elementului ‚scary’ care se infatiseaza in mai toate romanele si povestirile lui.
Cu toate ca Stephen King este maestrul romanului horror, am simtit nevoia sa vad si cum patrunde intr-o lume atipica mult mai complexa, nu doar inconjurata de vampiri si alte forme ale raului. Am vrut sa asist la o inlantuire de trairi intense si sa savurez atrocitatile psihologice puse la cale cu multa minutiozitate de King.
Asa ca la indemnul unui prieten am pus mana pe Misery si m-am pus pe treaba. Acest roman este o scriere psihologica profunda in care descoperim, nu cu stupoare, dar cu oarecare surprindere, ca omul se ‚muleaza’ dupa propriile nevoi si ca dorinta de a ramane in viata este atat de mare ca si dorinta de razbunare.
Este suficient ca acest roman sa aiba doar 2 personaje pentru a crea un amalgam de tensiuni si compromisuri care stau sa explodeze in orice moment.
Scriitorul si omul de succes Paul Sheldon, devenit faimos prin seria de romane ‚Misery’, ajunge la un moment dat intr-un colaps al neputintei scriitoricesti si al alcoolului si se hotaraste sa-si incerce norocul intr-un loc pitoresc cum ar fi o zona de munte. Acesta are nefericitul ghinion ca, in urma unui accident rutier sa-si ‚striveasca’ picioarele si cel mai grav: sa cada exact in mainile celei mai infocate fane a lui, o anume Annie Wilkes, care se dovedeste apoi ca fiind o fosta asistenta medicala dar si o nebuna cu acte in regula.
Cosmarul lui Sheldon incepe abia atunci cand pretentioasa cititoare Annie ii cere sa scrie ultima carte din seria Misery, dar ca eroina ei preferata, Misery Chastain sa fie cumva scoasa din ghearele mortii care o cuprinsesera in ultima carte. Paul Sheldon, invalid cum se afla in acest moment, este nevoit sa duca la bun sfarsit aceasta cerinta a lui Annie dar pe parcurs descopera o serie de slabiciuni psihice ale femeii si incearca, pe cat posibil, sa profite de acestea in speranta ca intr-o zi se va salva.
Dupa cateva tentative de evadare ale lui Sheldon, Annie devine mult mai precauta si mult mai severa si ajunge la un moment dat sa-i reteze cu toporul unul dintre picioare, spunand ca asta il va face sa stea cuminte si sa-si poata termina munca in cele mai ‚bune’ conditii. Intr-una din aceste tentative, Sheldon gaseste un album in care afla de toate crimele comise de catre Annie, pe parcursul carierei ei de asistent medical si atunci se convinge cu adevarat langa ce monstru traieste.
Dupa nenumarate incercari de evadare si dupa cateva vizite in van ale politiei, Paul Sheldon termina in sfarsit ultima carte Misery si o cheama pe Annie sa vada ce parere are dar din acel moment lucrurile iau o intorsatura curioasa si totul incepe sa se schimbe.
Stephen King reuseste, cum, de altfel reuseste intotdeauna sa patrunda atat de mult in psihologicul personajelor sale si sa le manipuleze ca pe niste marionete de teatru pentru ca, intr-un final, sa le scape din mana si actiunea sa ia alte directii.
Asadar, Misery este un roman care te tine cu rasuflarea la gura si pe care nu ai vrea sa-l lasi din mana pana cand nu ajungi sa descoperi ceea ce iti este oferit in final, surpriza cea mare ca cea dintr-un ou Kinder.
Alin Seba
[ratings]
Stephen King – Jocul lui Gerald
In July 08, 2009 in Suspans
Nu credeam ca Stephen King ma mai poate surprinde. Si apoi am citit Jocul lui Gerald.
Pentru un fan al autorului, aici s-ar putea incheia recenzia mea, si ar fi de ajuns.
Jocul lui Gerald este o carte ce exploateaza temerile umane cele mai elementare, pornind de la temerile moderne si oarecum de suprafata: o viata de singuratate in doi, atunci cand partenerul de viata este atat un om alaturi de care imparti binele si raul, dar care odata cu lasarea intunericul devine altceva, o fiinta aproape monstruoasa, cu dorinte si nevoi nenaturale, perverse, inspaimantatoare, si din cauza caruia, din dorinta de a implini aceste nevoi, celalalt traieste intr-o stare de permanenta anxietate, teama si nesiguranta. Asta nemaipunand la socoteala traumele si anxietatile personale, existente cateodata si inconstient in orice fiinta umana.
Chiar si pana aici, Stephen King creaza atmosfera stranie cu care ne-a obisnuit, insa adevarata poveste si adevarata groaza de abia acum incepe, odata cu disparitia factorului aparent al anxietatii, partenerul al carui joc pervers implica imobilizarea sotiei sale in pat, cu ajutorul unor catuse reale, din care eliberarea este aproape imposibila.
Roman profund psihologic, ne pune brusc in ipostaza in care privim prin ochii sotiei imobilizate, care urmareste neputincioasa si cu groaza extrema, ancestrala, spre cel care a imobilizat-o, sotul alaturi de care a trait o parte din viata, si care, suferind un atac de cord, moare sub ochii ei.
De aici porneste totul. Vedem prin ochii femeii, chinuita si de propriile traume ale trecutului, un sot mort, ai carui ochi nu vor sa se inchida, o casa goala si intunecata undeva unde nimeni nu ii va veni in ajutor, un caine infometat care se apropie din ce in ce mai lipsit de teama, nici o posibilitate de a se elibera, de a se hrani si de a bea apa, si, in cele din urma, o creatura ciudata in cel mai intunecat colt al camerei.
Andra Stoicoci
[ratings]
