Iarna la Madrid – C.J. Sansom
In February 18, 2011 in Carti, Suspans
Un spion al vechii şcoli
Romanul Iarna la Madrid, best seller în Marea Britanie şi nu numai, este un roman foarte greu de clasificat. Este un roman istoric, are elementele specifice unui thriller şi, nu în ultimul rând, este un roman politic în adevăratul sens al cuvântului. Este genul de poveste care ilustrează perfect modul în care poate evolua un destin, destinul unui om normal, decent, care nu dispune de o imaginaţie ori de o inteligentă ieşite din comun.
Iarna lui C.J. Sansom este cea a anului 1940, un an al terorii şi al deznădejdei, când fascismul pare de neînfrânt, trupele germane calcă Europa în picioare, iar Franco doreşte să se alieze cu Hitler. Foarte sugestivă este imaginea Madridului, aproape o ruină, nimic nemaiputând să te ducă acum cu gândul la frumuseţea sa dinainte de Războiul Civil, iar locuitorii săi sunt acum înfometaţi, fără case. Imaginea este aproape postapocaliptică.
Harry Brett, Sandy Forsyth şi Bernie Piper sunt principalii eroi ai acestui roman. Singurul lucru care îi leagă în prezent este urmarea aceleiaşi şcoli, Rookwood, din Marea Britanie. Dar asta a fost acum douăzeci de ani, iar faptul că drumurile lor se reunesc şi modul în care această reuniune se petrece este surprinzător. Read the rest of this entry »
Moştenirea lui Marti Barbany – Chufo Llorens
In February 16, 2011 in Carti, Istorie, Suspans
Un nou început… O nouă viaţă?
Chufo Llorens, născut în Barcelona, 1931, este un mare pasionat al istoriei, iar Moştenirea lui Marti Barbany este romanul său cel mai ambiţios, bineînţeles istoric, finalizat după patru ani de documentare şi efort creator.
Acţiunea se petrece în Barcelona medievală, mai precis în anul 1052.
Un tânăr simplu, Marti Barbany, soseşte în Barcelona, după ce află că tatăl său i-a lăsat o moştenire considerabilă. Datorită isteţimii sale şi a bunei administrări a averii, Marti reuşeşte să ajungă un om demn, un negustor cinstit, să îşi găsească împlinirea.
Circumstanţele prin care îşi câştigă locul în societate, lucru foarte de greu de realizat, deoarece a ajunge un cetăţean onorabil pe atunci era un real privilegiu, sunt caracterizate de numeroase conflicte între două femei. Ermesenda de Carcassonne, regenta comitatului este una din ele, iar cea de-a doua este Almodis de la Marca, concubina şi, ulterior, soţia lui Ramon Berenguer I, conte de Barcelona.
El se îndrăgosteşte de fiica vitregă a lui Bernat Montcusi, foarte tânăra Laia Betancourt. Tatăl ei, consilier la curtea contelui, nu este de acord cu această relaţie, deoarece crede că Marti nu este destul de bine situat pe scara socială şi nu poate face parte din familia lui. Read the rest of this entry »
Câinele de teracotă – Andrea Camilleri
In February 11, 2011 in Carti, Suspans
Am citit şi al doilea roman din seria Comisarul Montalbano, iar iscusinţa cu care autorul redă atmosfera siciliană de acum 15 ani este chiar deosebită.
Misterul pluteşte în jurul unui cuplu găsit într-o peşteră din Vigata, un orăşel în Sicilia. Cei doi sunt morţi, aflaţi într-o postură mai puţin obişnuită. Ucişi? Un ritual satanic? O sinucidere plănuită în cel mai mic detaliu? Ciudăţenia întâmplării este amplificată de paznicul bizar al celor doi: un imens câine de teracotă…
Deliciul acestui adevărat roman de suspans este completat şi de clanul mafiot, traficul de arme, povestea mult vânatului Tano Grecu’, care avea nu mai mult de cinci crime la activ.
Comisarul Salvo Montalbano îşi pune la bătaie, din nou, tot arsenalul de care dispune. Îi place dreptatea. Îi place cu adevărat şi scormoneşte în indicii, pune piesele cap la cap, îi protejează pe cei oneşti şi slabi, iar pe ticăloşi îi anihilează fără scrupule. Este plin de umor, dar poate fi şi extrem de dur. Nu are foarte mulţi prieteni, iar când este vorba de decizii, ori de punerea în aplicare a unui plan, ia totul asupra sa şi acţionează în consecinţă.
Încercând să concluzionez, părerea mea personală se concretizează într-un sfat, dacă îmi permiteţi: nu rataţi cel de-al doilea roman al acestei serii, roman care se dovedeşte a fi foarte bine scris şi care, cu siguranţă, te va ţine cu sufletul la gură şi îţi va incita curiozitatea.
Eu mă aştern pe citit Camilleri, deoarece am senzaţia că… „the best is yet to come” 
Material scris de Sandi
Forma Apei – Andrea Camilleri
In February 07, 2011 in Autori, Carti, Suspans
Am descoperit unul dintre cele mai bune romane de suspans. Prima carte semnată Andrea Camilleri, dar cu siguranţă, nu şi ultima care îmi va trece prin mâni. Asta a fost prima impresie după ce am terminat de citit „Forma Apei”.
Un comisar cu bună-cuviinţă
Eroul este un comisar inteligent, perspicace şi „cu bună-cuviinţă, atât de rară în ziua de astăzi”, după cum îl descrie chiar superiorul său. Salvo Montalbano. Italian. Mai mult, sicilian. Prenumele său te duce cu gândul la salvare, la ajutorul de care, cu siguranţă, ai avea nevoie dacă ai trăi în Italia, iar ingredientele care ar compune cotidianul ar fi un amestec de puţină mafie, puţin sex, puţină politică, multă trădare şi foarte multă dorinţă de putere. Adică tot ceea ce se regăseşte în romanul lui Camilleri, acţiunea fiind situată într-un oraş fictiv, Vigata, din, bineînţeles, Sicilia.
Romanul m-a incitat din mai multe puncte de vedere. M-au atras, de la bun început, loialiatea şi corectitudinea comisarului Montalbano. Limbajul folosit este colocvial, uşor argotic, făcându-l lesne de parcurs.
Adevărata formă pe care o ia apa
Nu aş vrea să dezvălui prea mult, însă pentru a stârni curiozitatea trebuie să spun că victima, inginerul Luparello, descoperită chiar în debutul romanului, moare în condiţii ciudate, absolut disonante cu personalitatea şi conduita sa. Ceea ce crează o atmosferă abil tensionată încă de la început.
Salvo reuşeşte să pună cap la cap toate indiciile, ajutat de flerul său, de sarcasm, dar şi de temperamentul său iute. Departe de a fi perfect, el deţine capacitatea de a vedea chiar de la început „adevărata formă pe care o ia apa”, alambicul în care fiecare din cei implicaţi îşi toarnă veninul. Refuză să închidă cazul şi condus de propriile intuiţii ajunge să îl găsească pe adevăratul vinovat…
Satisfacţia cea mai mare a fost în momentul când am realizat că „Forma apei” este, de fapt, un roman (primul) dintr-o serie: COMISARUL MONTALBANO. Adică, voi mai avea plăcerea de a mă întâlni cu eroul acesta trecut prin multe, dar care are, aşa cum am mai spus, „multă bună-cuviinţă”.
Material scris de Sandi
