Hyperion – Dan Simmons
In February 10, 2010 in Autori, Carti, SF
Primele 50 de pagini din Hyperion, cartea lui Dan Simmons mi s-au parut putin greoaie, pana la sfarsit, insa, am gasit o placere deosebita in a citi aceasta carte. Prima parte a romanului prezinta o lume foarte neobisnuita, cu foarte multe planete locuite de oameni. Acestea sunt imprastiate in tot universul si poarta numele de Hegemonie. De asemenea, sunt locul de desfasurare a numerose culte religioase total necunoscute, dar si derivate din toate religiile existente in acest moment pe Pamant.
In ciuda faptului ca temele religioase sunt destul de pregnante in carte, subiectul principal al romanului este povestea a sapte personaje, pornite intr-un pelerinaj pe planeta Hyperion cu scopul de a-l gasi pe misticul Shrike.
Personajele se cunosc pentru prima data la inceputul pelerinajului si pe tot parcursul calatoriei lor isi povestesc modul in care au ajuns sa ia pare la acest pelerinaj si care este scopul fiecaruia. Fiecare poveste este captivanta si complet diferita de celelalte. Cu fiecare pagina care trece incepi sa intelegi tot mai bine care este universul in care are loc desfasurarea actiunii. Astfel, la un moment dat, devii capabil sa iti construiesti singur o imagine a Hegemoniei si sa intelegi acel moment din istoria omenirii inventate de Dan Simmons. Read the rest of this entry »
Festinul Ciorilor – George R.R. Martin
In February 02, 2010 in Autori, Carti, SF
Sunt un admirator al lui George R.R. Martin inca de cand am citit Regii Nisipurilor si, bineinteles, sunt fan al seriei Cantec de gheata si foc. Festinul Personajelor Ucise mi se pare un titlu mult mai potrivit pentru cea de-a patra carte din serie deoarece in Festinul Ciorilor vor disparea multi dintre eroii principali ai cartii.
Tactica lui George R.R. Martin de a-si surprinde cititorii prin uciderea unor personaje centrale si de a inchide astfel unele fire narative lipsite de orizont si devoratoare de resurse isi arata acum partile mai putin fericite si mai putin banuite. Desigur ca se deschid noi perspective ca de exemplu cea asupra Dornului, asupra Insulelor de Fier si a Braavosului si, de asemenea, apar noi personaje. Doar ca personajele noi sunt departe de complexitatea si savoarea celor vechi. Par simple, schematice, reduse la componente strict utilitare si pare ca singurul lor scop este acela de a justifica anumite actiuni.
Chiar si personajele vechi sunt sterse si statice. Astfel, Jaime nu face decat sa-si vegheze tatal omorat in partea a treia si sa-si priveasca mana de aur timp de 500 de pagini. Doar Cersei reuseste sa mentina o oarecare vioiciune a textului datorita intrigilor ei nesfarsite. Cat despre Brienne … daca in partea a treia rolul ei a fost sa-l potenteze pe Jaime, infatisandu-l dintr-o alta perspectiva, in Festinul Ciorilor nu mai are nici un rol narativ, si cu toate acestea ne impiedicam de ea la fiecare pagina.
Ca si cum nu ar fi fost suficient ca unele personaje au fost ucise, mai sunt si cele care au fost exilate din text. De exemplu, Tyrion nu apare pe nicaieri, iar George R.R. Martin nu ofera nicio explicatie despre disparitia acestuia. Cred ca motivul exilarii lui Tyrion este neputinta lui Martin de a continua cu el la acelasi nivel de complexitate, umor si detasare din primele trei parti. Decat un Tyrion lipsit de umor, ascuns intr-o hruba si chinuindu-se sa aprinda focul vreo 300 de pagini, mai bine fara el.
Read the rest of this entry »
Salem’s Lot – Stephen King
In January 27, 2010 in Autori, Carti, SF, Suspans
Salem’s Lot este cel de-al doilea roman din cele cele 73 ale maestrului Stephen King si consider ca este realizat cu foarte multa iscusinta. Romanul trateaza fascinanta tema a vampirilor si a bantuirii, dar nu intr-o simpla poveste de groaza, ci intr-o perspectiva moderna a clasicii povesti Dracula de Bram Stoker.
Eroul romanului, un scriitor pe nume Ben Mears, se intoarce in Jerusalem’s Lot, locul copilariei sale. Barbatul doreste sa scrie o carte despre singurul element faimos din oras, Casa lui Marsten, locul unde in urma cu patruzeci de ani avusesera loc o serie de evenimente groaznice.
Ben descopera cu stupoare ca infama casa a fost cumparata de un afacerist nou in oras, un domn Straker despre care nimeni nu stie nimic. In pregatire pentru romanul sau, studiaza carti despre istoria lui Jerusalem’s Lot si intervieveaza batranii care-si mai amintesc povesti vechi despre acest loc.
Desi principala tema a povestii este cea a invaziei vampirilor in Lot, Stephen King a mers mai departe in analizarea raului si a introdus un element special, Casa lui Marsten. Acest loc este nominalizat drept salasul raului, un templu al groazei care poate corupe si poseda orice persoana, o casa a nebuniei care vegheaza deasupra tuturor de pe dealul pe care a fost inaltata. Read the rest of this entry »
Christine – Stephen King
In January 18, 2010 in Autori, Carti, Clasici, SF, Suspans
Ati condus vreodata o masina? Ati simtit deci, cu siguranta, controlul. Puterea. Siguranta. Mainile strangand volanul, schimbatorul in viteza si piciorul calcand acceleratia pana la podea. Cand prinde viteza e ca si cum v-ati desprinde de pamant, de lume. O senzatie uluitoare de libertate. Asta a simtit si Arnie Cunningham la volanul Plymouth-ului rosu din 58, Christine. Da, ati citit bine, Christine nu e o femeie, cum v-ati putea inchipui, ci o masina. O masina furioasa, care din obiect detinut ajunge sa controloze. Iar Arnie e tocmai opusul a ceea ce reprezinta Ea. Este genul de pusti pentru care liceul nu e cea mai frumoasa perioada a vietii, este genul timid si temator, negasind in el puterea de a se dezvalui pe sine lumii. Iar Dennis e prietenul lui, mereu acolo. In schimb, Leah e clasicul personaj feminin, tipa cea mai frumoasa din liceu dupa care tanjesc toti baietii.
Romanul are un stil deosebit. Stephen King ne introduce inatai in atmosfera de Dennis, cel care isi prezinta prietenul, parintii acestuia, mediul local si toate circumstantele cumpararii lui Christine de catre Arnie. Pe masura ce Arnie incepe sa se transforme si pe masura ce Christine preia controlul, perspectiva prin care urmarim actiunea se transfera la Arnie. Stephen King reuseste cu maiestrie acest schimb de perspective, pentru ca, in final, sa apeleze din nou la Dennis.
Una din ideile frecvent aparute in romanele lui King este posibilitatea existentei raului in orice. In Christine s-a adunat prea mult rau, prea multa durere si disperare si astfel, aceasta asteapta doar persoana potrivita asupra careia sa si-l revarse. Tensiunea va ajunge aproape de nesuportat pe masura ce Arnie e tot mai subjugat de aceste forte demonice si va incepe sa ii raneasca pe cei dragi din jurul lui. Read the rest of this entry »
