Odiseea Spatiala 2001 sau Trirema lui Ulise si apele tulburi ale oceanelor galactice
In May 18, 2010 in Autori, Carti, Clasici, SF
„Contrary to popular belief, science fiction writers very seldom attempt to predict the future; indeed, as Ray Bradbury put it so well, they more often try to prevent it.”( Arthur C. Clarke)
Si totusi, citind cartea scrisa de SIR Arthur C. Clarke (tocmai in 1964 – 1968), am avut impresia ca povestea creatorului britanic nu doar a descris, cu o acuratete infioratoare, locuri si fenomene pe care oamenii (de stiinta si nu numai) aveau sa le afle mult mai tarziu, ci chiar a contribuit (si o face si in continuare) la modelarea viitorului nostru, ca specie…
Asta daca ne gandim numai la faimoasa „Huston, we have a problem!”, care seamana izbitor de mult cu anuntul unuia din eroii cartii, megacomputerul HAL (“Sorry to interrupt the festivities, but we have a problem.”), cand apar probleme la bord, sau daca luam in considerare anomalia cunoscuta ca „Ochiul lui Iapetus”, de pe unul din satelitii lui Saturn.
Poate si fiindca, dupa Odiseea Spatiala 2001 (cartea si, desigur, filmul regizat de Stanley Kubrik), viziunea lui Sir Arthur C. Clarke a devenit telescopul care ne-a ajutat sa vedem, cu neasteptata precizie, ce se afla dincolo de granitele micii noastre planete.
Istoria si fictiunea au devenit imposibil de separat una de alta, dupa ce ne descrie, cu acuratete (si umor, pe alocuri), viata astronautilor aflati in spatiu (modul cum se mananca, cum se deplaseaza, sau ce se intampla intr-o toaleta – dupa apasarea butoanelor de start si stop simulare efect gravitational, persona trebuie sa inchida ochii), locuintele celor care traiesc pe luna (in module pentru o singura persoana), limbajul folosit in comunicatiile interstelare si, mai ales, spectacolul incredibil al spatiului extraterestru. Read the rest of this entry »
Poarta – Frederik Pohl
In May 13, 2010 in Autori, Carti, Clasici, SF
Spre rusinea mea, recunosc ca nu stiam foarte multe despre autor, exceptand faptul ca este un clasic al SF-ului alaturi de Asimov, Clarke, Silverberg si altii. Cu o cariera de invidiat ce cuprinde numeroase romane si nuvele, editor de succes si multiplu castigator al premiilor Nebula si Hugo, Frederik Pohl contureaza foarte bine personajele, unul dintre cele mai reusite fiind Robinette Broadhead, personajul principal din Poarta.
“Poate ca maturitatea inseamna sa doresti ce vrei, nu ceea ce iti spune altcineva ca ar trebui sa-ti doresti” – Frederik Pohl. Cei mai multi isi doresc sa ajunga pe Poarta.
Poate va intrebati ca si mine atunci cand am cumparat cartea: ce este poarta? Poarta este un artefact creat de asa-numitii Heechee, cu mult inaintea aparitiei oamenilor. Acestia au disparut fara urma, lasand in urma lor peste 1000 de nave mici, majoritatea functionale. Nimeni nu stie cum functioneaza, ce distante pot parcurge, unde merg. Dar curiozitatea omeneasca este binecunoscuta, asa ca cineva trebuie sa plece cu aceste nave in cautarea raspunsurilor si a unor noi tehnologii. Astfel, se dau recompense enorme celor care pleaca si se intorc cu artefacte Heechee, cartografieri ale universului necunoscut, dar cel mai important obiectiv este sa se intoarca, fiind mai de pret poate nava decat individul. Read the rest of this entry »
Ucenicul Asasinului – Robin Hobb
In May 12, 2010 in Autori, Carti, SF
Nu prea stiam la ce sa ma astept cand am deschis Ucenicul asasinului. Referintele si comparatiile realizate intre stilul autoarei Robin Hobb si cel al lui George R.R. Martin ma cam pusesera pe ganduri si nu ma grabeam sa mai dau peste o alta lume la fel de intunecata ca cea din saga „Cantec de gheata si foc” (una singura imi ajunge deocamdata). Din fericire, comparatia a fost cam exagerata din acest punct de vedere. Lumea lui Robb este cu siguranta destul de realista, prin comparatie cu alte romane fantasy, insa nici pe departe atat de neagra si de sumbra ca a lui Martin, ci mai degraba gri, daca ar fi sa aleg vreo nuanta. Personajele sunt insa foarte bine construite si nu lipsesc nici intrigile, nici actiunea, nici suspansul care sa te tina in priza.
Actiunea este plasata intr-o lume medievala fictionala, Cele Sase Ducate, localizate pe o peninsula din Marea Alba si izolate de continent de un lant muntos, dupa cum se poate vedea si pe harta din paginile romanului. Cartea este scrisa la persoana intai, intamplarile fiind povestite din perspectiva personajului principal, Fitz, despre care aflam ca este un bastard. Dar nu orice fel de bastard, ci fiul nelegitim al printului Chivalry, viitorul rege al ducatelor. Ca bastard cu sange regal, Fitz poate deveni un pion foarte periculos, dar si foarte util in lupta pentru putere. Read the rest of this entry »
Cartea cimitirului – locul in care se intalnesc mortii si vii
In May 11, 2010 in Autori, Carti, SF
Neil Gaiman imi lasase un usor gust amarui cu “Anansi Boys” pe care vrand-nevrand l-am comparat cu excelentul “Zei americani”. Dupa umila mea parere, insa, Cartea cimitirului este cel mai bun roman al sau de pana acum (este un roman de zile mari, intr-o prezentare de exceptie- pacat ca sunt asa de rare in ziua de azi cartile frumoase, vazute ca si aspect, coperta, ilustratii) .
Cartea cimitirului este un roman cu tente gotice, cu un strop de horror, nu mult, doar cat sa-ti ridice pulsul si sa-ti fure definitiv atentia, cu dialoguri alerte intre personaje, este o carte in care Neil Gaiman reuseste sa faca ce stie el mai bine, adica sa creeze un univers apoape tangibil, o lume pe care te astepti sa o vezi in fata ochilor atunci cand, pentru o clipa, iti ridici privirea deasupra cartii.
Romanul incepe cu trecerea (dura si dureroasa) a eroului dintr-o lume in alta: din lumea noastra aparent vie si colorata intr-una in care timpul curge intr-un mod diferit. Aici “viata” are cumva alt sens, in ciuda faptului ca locuitorii ei au, totusi, un incredibil umanism – caracteristica atribuita de obicei, lumii noastre. Noua lume care devine casa in adevaratul sens al cuvantului pentru eroul nostru ii ofera acestuia caldura, protectie, familie si prieteni.
Pe masura ce te “afunzi” in umbra lumii cimitirului, caci despre ea era vorba mai sus, nu ti se mai pare asa ciudata familia lui Bod sau prietenii lui, Silas, Liza Hempstock – mica vrajitoare sau miss Lupescu… Ei, da! avem si un roman, mai bine zis o romanca printre eroii cartii, care nu e chiar ceea ce pare…numele ei spune multe! Read the rest of this entry »
