Jocurile Foamei, arena unui viitor
In November 21, 2011 in Autori, Carti, Fantasy, Junior, Literatura contemporana, Romanul de dragoste, Suspans
Un material de Pontos Cristian
Oare mai sunt carti scrise in prezent pentru indepartatul viitor, care vor fi emblematice prin ideile prinse de pagini si de care sa iti aduci aminte cu usurinta cand nepotii tai vor avea parte de aceleasi trairi ca tine? Mai sunt carti ce iti expedieaza speranta, fara sa transforme textul intr-un basm prafuit de veacuri si uitat de timp?
Sunt rare acele scrieri in care personajele sunt stegarii perfecti al unor idei ce nu se descompun in nicio epoca, continuand sa uimeasca timpul si generatiile aduse de el, printr-o “cheie” pe care literatura sper sa nu o piarda niciodata. Un volum simplu ca limbaj si ca actiune, dar cu adancimi de necuprins ce te face sa le explorezi si sa ramai uimit de zeci de ori datorita autoarei Suzanne Collins si a ceea ce a reusit ea in acest prim volum al trilogiei “Jocurile Foamei”, apreciata atat de critici cat si de cititori.
Mathias Malzieu – Mecanica inimii
In November 11, 2011 in Amintiri, Carti, Clasici, Romanul de dragoste
Un material de Raluca M.
A început promiţător, m-a fermecat cu copilul cu ceas drept inimă, coloana vertebrală sonoră, tăbliile cu rotile, ouale umplute cu amintiri si borcanele cu lacrimi. Părea a fi o lecţie de viaţă, o călatorie pe paşii lui Dorothy (“Vrajitorul din Oz”), ai alchimistului lui Coelho, ai lui Oliver Twist şi David Copperfield, ai pinguinului Apolodor etc, dar a sfârşit prin a fi o lecţie despre moarte, moartea inimii, a speranţei, a spiritului înaintea trupului.
Eram sigură că voi fi martora unei căutări de sine de-a lungul unui plai mioritic, într-o poveste atat de mesteşugit narată, în schimb m-am izbit cu capul de peretele cinismului şi de realitatea unui pesimist. M-a dezamăgit şi mai tare când, în final, aflăm că ceasul este un remediu pentru o boală închipuită, exact ca în “Veronica se hotărăşte să moară” (doar că aici idea otravii mi s-a parut absolut originală). Ar fi avut mai mult sens daca Jack afla asta cănd viaţa lui ar fi fost împlinită, nu când s-a sfârşit.
Heinrich Mann – Îngerul albastru
In October 31, 2011 in Amintiri, Autori, Carti, Clasici, Istorie, Romanul de dragoste
Un material de A.T.
”Professor Unrat oder Das Ende eines Tyrannen”, publicat de editura Nemira sub titlul de ”Îngerul albastru”, este un roman scris (în anul 1905) de scriitorul german Heinrich Mann, fratele câștigătorul premiului Nobel pentru Literatură pentru anul 1929, Thomas Mann (cu romanul ”Casa Buddenbrook”).
Dacă fratele său mai mic a fost influențat de romancierii ruși ai secolului al 19-lea (în special Lev Tolstoi) reușind să atragă atenția întregii lumi asupra literaturii germane prin scrierile sale, francofilul Heinrich Mann nu a atins niciodată faima acestuia, fiind catalogat mai degrabă drept autorul unor volume de critică socială, cu vederi de stânga.
Nici în romanul de față, care face parte din scrierile sale de început, Heinrich Mann nu face rabat de la satirizarea societății burgheze germane din acele timpuri; până la urmă, scrierile sale acide îl vor face să cadă în dizgrația regimului fascist, romanele fiindu-i puse la index, iar autorul însuși nevoit să se refugieze în Statele Unite, California, unde va și trece în neființă, sărac și necunoscut.
Jocurile foamei – o lectura perfecta
In October 26, 2011 in Autori, Carti, Fantasy, Junior, Literatura contemporana, Romanul de dragoste, Suspans
Un material de Cioara Andrei
“-Un baiat frumos ca tine. Trebuie sa fie o fata frumoasa. Haide, cum o cheama? insista Caesar.
-Ei, exista o fata. Sunt nebun dupa ea de cand ma stiu.
-Pai uite cum faci. Castigi si te intorci acasa (la ea)! spune incurajator Caesar.
-Victoria nu o sa fie de folos in cazul meu, zicea Peeta.
-De ce nu? intreaba Caesar.
-Pentru ca… pentru ca… ea a venit aici, cu mine.”
Din acest punct carte devine cu adevarat interesanta.
Ei bine, “Jocurile foamei” incepe cu prezentarea unei zile obisnuite (vanat, alergat prin padure) din viata eroinei noastre: Katniss. Daca pentru noi e ceva ciudat, pentru Catnip, asa cum o poreclea Gale, vanatoarea era un mod obisnuit de a pregati masa pentru mama si sora ei, Prim. Gale ne este prezentat drept prietenul ei de o viata, cu care se intelege foarte bine. Cei doi prind iepuri si alte animale si in shimbul lor primesc bani de la primarul si brutarul orasului. Pana aici totul este bine, dar am uitat sa aminesc faptul ca Katniss si familia ei locuiau intr-o zona care, candva a fost continentul America de Nord. Acum este o zona impartita in 12 Districte, iar capitala acestora, Capitoliul, era considerata zona de maxim interes a regiunii. Read the rest of this entry »
