“Cum să fii un gentleman”. Mic scenariu ştiinţifico-fantastic
In May 19, 2008 in IQ
Există tot felul de creaturi ciudate aciuate pe suprafaţa Pământului ! Nu bănuiam că şi gentleman-ii actuali ar face parte de pe lista incompletă a cripto-zoologiei. Dar citind cartea lui John Bridges – Cum să fii un gentleman, apărută la Nemira anul acesta , te convingi că nu ai ştiut aproape nimic până acum despre ceea ce este cu adevărat un gentleman.
Toate prejudecăţile noastre cum că un G (aşa îi vom spune de-acum, din raţiuni de spaţiu limitat) ar fi o fiinţă cu origine nobiliară, rasată, exersată în arta curtoaziei s-au dus la vale, pe apa Sâmbetei. Împinse cu o voioşie juvenilă de J.B.. Mă îndoiesc că vreun G veritabil „de pe timpuri”(specie acum pe cale de dispariţie, atenţie ecologişti!), confrate de club cu vreun Sherlock Holmes s-ar mai recunoaşte în vreo ”definiţie” din acest „mic tratat de eleganţă”. Sau de condoleanţe. Pentru firescul G de odinioară. De fapt nu cum ar trebui să fie un G ne preocupă acum, ci blăniţa de X-Man care şi-o pune în spinare neîmplinitul cultural şi social din „opusul” lui J.B.. Nu-ţi trebuie neapărat o musculatură de culturist ca s-o faci pe-a Demolition man cu acest „tratat”. Din start descoperi că deja ai de-a face cu ruine.
Dar nu din cele romantice, ci dintr-acelea cu pretenţii. Are Iuliu A. Zanne o zicală în Proverbele românilor (Bucureşti, 2004, VIII, p. 500) care sună cam aşa: „Multe, în adevěr, dar tόte pě dos le scie cel prost”.
Dar să începem cu începutul. Dedicaţia este ea însăşi o perlă: „Pentru Clay Isaacs, care s-a născut ştiind toate acestea”…Şi eu care am crezut atâta vreme că abia în timp devii G şi nu te naşti aşa, cel puţin într-o accepţiune recentă a termenului! Cine ştie ce credinţă religioasă, ori vreo veche doctrină metafizică, l-o fi marcat pe autorul nostru: hindusă? platoniciană? Mister…Şi descoperi, păşind în Introducere, că J.B. este chiar şi feminist (să sperăm că numai din când în când) de vreme ce poate spune ceea ce spune: „Vreme de decenii – poate chiar secole – bărbaţii au depins de femei pentru a stabili regulile comportamentului civilizat”. Ba o mai face şi pe-a psihanalistul.
Bietul G, pentru a deveni un G valabil, trebuind să sufere traumatismul desprinderii de mămica lui: „În viaţa fiecărui bărbat apare un moment când mama lui nu se mai află în preajmă.” Se poate să fie aceasta cauza pentru care un G nu are nevoie de prea multă raţiune: „Pentru a deveni G este nevoie doar de puţină logică.”?!
Şi de ce nu te-ai întreba ce-o fi în capul acestui autor (deşi îl suspectez de a fi o ea, conform unor indicii anatomico-cogitative foarte transparente) de poate oferi o definiţie atât de…delicată bărbatului G : „o acumulare de comportamente elegante de-a lungul întregii sale vieţi.”? După cum spuneam, suspiciunea mea în privinţa identităţii genului specialistului în comportamente elegante se întăreşte aflând şi care este target-ul acestei(obiectul aşa arată) cărţi: „femeile vor fi încântate că această carte există.”
Primul capitol. Ni se revelează faptul că G nu este un evazionist, un personaj înspăimântat de resorturile redundante ale realităţii: „Un G trăieşte în lumea reală.” Totuşi, eu înclin să cred că acesta face parte dintr-o specie expirată de aliens doritoare să pozeze în fiinţă umană. Iată şi dovada: „Un G ştie să facă un sendviş cu caşcaval la ora două şi o omletă la şapte dimineaţa.” Adaptarea la condiţiile terestre începe cu lucrurile mărunte, desigur. S-ar părea că G alien nu posedă organele bucale corespunzătoare îngurgitării normale a laptelui terestru: „Chiar dacă locuieşte singur, un G nu bea lapte direct din cutie.”
Faptul că este dezorientat oriunde s-ar afla, ne dezvăluie de asemenea că G e un străin de această planetă: „Dacă se rătăceşte, un G recunoaşte aceasta. El trebuie să solicite imediat îndrumări.” Mai aflăm, cu neplăcere pentru omenire, că G fie posedă mai multe braţe, fie se poate multiplica atunci când este nevoie ca să facă un pic de rău oamenilor: „În sala de pregătire fizică, un G nu trebuie să acapareze toate aparatele.” Trecem, totuşi, peste unele probleme care se pot ivi în calea perfecţionării unui G, precum „scobitul în nas”, ori „eczemele picioarelor”.
Mai extragem o informaţie interesantă despre civilizaţia acestei specii de extratereştri. S-ar părea că aceştia nu deţin uşi rotative: „În cazul unei uşi rotative, orice G trebuie să fie mai atent decât de obicei.” Chiar şi un G are uneori mici păcate omeneşti: „Dacă mănâncă în pat, un G trebuie să schimbe cearşafurile.”
Dar să nu fim răi de-a binelea! Există şi un pic de inimă în fiecare G, mai ales când se află într-un supermarket, la coadă la casa de marcat: „El trebuie să-şi dea seama că la rând stau şi oameni care au în coşuri lapte proaspăt, iar acasă îi aşteaptă copii flămânzi.” Iată că ideea de Bine este răspândită în întregul Univers!
Şi de-şi închipuie cineva că e uşor să fii un G, vedem cum aspirantul la acest titlu pleacă de undeva din subnormalul bunelor maniere: „când se află într-un loc public sau în compania altor persoane, el trebuie să se abţină de a morfoli între dinţi resturile unei ţigări de foi.”
Uneori un G, ca un bun alien ce este, uită că oamenii acestei planete mai pot prezenta şi defecte de văz sau de auz. Iar dacă nu este şi un excelent taumaturg, ar face bine să fie atent la cei pe care-i interpelează: „Un G nu va striga la persoanele surde sau la cele oarbe.” Şi de ce ar face-o? Oricum nu va fi receptat…
Şi totul continuă în aceasta manieră debusolantă încât te întrebi dacă nu este necesară o simplă lobotomie pentru a deveni „un adevărat G”? Dincolo de nevinovatele extrageri din context pe care le-am practicat, există o sumedenie de sofisme în această carte, care de altfel te învaţă o mulţime de lucruri care ţin de bunul simţ, ce dovedesc încă o dată că J.B. ar face bine să reia unele noţiuni elementare de logică generală. Înainte de a scrie atâtea cărţi despre „eleganţă”. Nu de alta, dar riscă la un moment dat să fie înţeles doar de….aliens. Sau de suboameni. Intelectual vorbind.
Adrian Marin
[ratings]
Loup Verlet – Cufarul lui Newton
In November 19, 2007 in IQ, Istorie
Cine mai citeste Newton in original? Pe Newton il cunoastem din manuale si din ce au mai scris altii despre el. In Fizica de clasa a 9-a tin minte ca am studiat mecanica newtoniana. Rezumata de altii. Probabil si principiile sunt rescrise, pentru o clarificare didactica. E posibil ca, in afara de ecuatii sa nu fi citit nici macar un singur rand scris de Newton, un tip atat de celebru pentru scrierile lui dar atat de putin citit.
Daca nu ajung sa citesc lucrarile in original ale lui Newton de ce as citi o carte care vorbeste despre el si epoca aceea indepartata? Pentru ca, in afara de documentare minutioasa, cartea este vie. Iata cum prezinta Verlet succesul si esecul:
“Stiinta este un joc crud. Iti dobori in flacari adversarii, iti parjolesti concurentii, iti nimicesti rivalii. Desi stii, fiindca le-ai fost uneori victima, cat de rau dor loviturile, continui sa joci acest joc. Fara a simti vreo remuscare: la drept vorbind, nu eu ii vin de hac rivalului meu (sau invers), ci chiar stiinta; suntem amandoi in slujba ei, fara patima, impartial, ea ne departajeaza.” (99)
Si acum sa deschidem cufarul. Cufarul a existat, nu este doar o expresie. In el Newton a inchis lucrarile de alchimie, niciodata publicate. El a fost pastrat de descedentii familiei timp de doua secole.
In 1936 cufarul a fost deschis si lucrarile esoterice scoase la vanzare. Vandute dar niciodata publicate aceste lucrari stau la muzeu. Stiinta, asa cum o intelegem astazi, nu mai are nevoie de ele. Stiinta, asa cum era inteleasa atunci cand abia se nastea, se sprijinea, intr-un fel, pe pe genul acesta de scrieri (amestec de magie si alchimie, de teologie si stiinta).
Pana la urma de ce este atat de respectata stiinta acum? Pentru ca a dat fiinta lumii magicienilor: vorbim la distanta instantaneu, vedem in globul de sticla oriunde pe pamant, zburam prin aer iar plumbul nu l-am tranformat in aur pentru ca si-ar fi pierdut valoarea. Dar “transmutatia elementelor” o cunoastem si o folosim (elementele radioactive).
Lumea de acum este intr-un fel mai mult magica decat stiintifica. Iar fizica de acum, cel putin o ramura a ei, cea care se ocupa de astronomie, este un soi de teologie moderna, care il cauta pe Dumnezeu dincolo de Big Bang.
Chiar daca au fost uitate “radacinile” sau “motivele” stiintei actule, ele au supravietuit in cufar, obiect ce devine o metafora:
“Cufarul e gol dar el chiar a existat. El e spatiul vacant rezervat subiectului stiintei, locul definitiv pierdut al originilor sale, acel altceva informulabil care scapa ascendentului sau. El este receptaculul a ceea ce stiinta exclude pentru a se defini si pe care succesul ei nu ne mai ingaduie sa-l gandim si sa-l sesizam.” (31).
Mai sunt si altii, cunoscuti acum pentru solutiile stiintifice propuse, celebrii in vechime pentru cu totul ale motive. De exemplu Cardan, inventator al solutiei la ecuatia de gradul 3, era celebru mai ales ca medic si astrolog.
La fel Kepler, care a pus bazele astronomiei moderne este si creatorul astrologiei actuale. Si lista poate continua. Ma departez de carte si spun, mai in gluma, mai in serios ca magia si-a atins scopurile sub mantia rationalitatii stiintei.
Acum stiinta este si hranirea si cresterea porcilor sau cultivarea de cereale. Pentru asta se studiaza, se fac desoperiri in genetica, imbunatatiri etc. care ne ajuta sa ne hranim pe masura ce ne inmultim.
Pe atunci stiinta trebuia sa descopere cum a gandit Dumnezeu cand a facut lumea. Intrebare care acum e desueta. Numai ca din framantarile acestea s-a nascut lumea in care traim. Iar cartea de fata face o biografie a stiintei, nu numai a lui Newton, si mentioneaza disputele si framantarile care au insemnat inceputul discursului stiintific modern.
Discurs din care nu ar trebui sa lipseasca acel dram de magie care sa ne faca sa dorim lucruri absurde, nu numai confortabile, cum ar fi de exemplu sa stim ce a gandit Dumnezeu cand a facut lumea…
Silviu Toma
[ratings]
John Lloyd&John Mitchinson – Cartea Ignorantei
In August 13, 2007 in IQ
Multa superficialitate exista in viata noastra de zi cu zi. Se pare ca sintagma “fa-ti temele” derivata din limba engleza, e valabila si in zilele noastre. Pe primul loc, in afaceri, in viata cotidiana, e informatia, cine detine informatia detine puterea. Cartea de fata se adreseaza mai ales celor care nu stiu si care sunt constienti de acest lucru.
Multe din informatiile pe care le detinem, mostenite fiind din generatie in generatie, ca lucruri universal valabile, sunt false. Cea care m-a socat pe mine, este ca luna considerata satelitul natural al pamintului, se roteste in jurul planetei noastre si aceasta la randul ei se roteste in jurul lunei.
De aici rezulta trei miscari de rotatie a planetei albastre: in jurul propriei axe, a soarelui si a punctului de gravitatie care este comun cu luna. De aici rezulta fireasca intrebare: Cati sateliti are pamintul? Raspunsul la aceasta intrebare il gasiti in cartea de fata, bineinteles cu unele rezerve pentru ca zilnic se fac cercetari si se descopera lucruri noi.
Pun pariu ca nu stiti ca exista pe planeta pamint o specie dotata cu doua penisuri,unul de rezerva pentru cazul in care primul s-ar rupe, lucru care se intimpla destul de des. Destul de interesant nu?
Strutul nu-si ingroapa capul in nisip,contrar celor stiute nu e prost, daca ar face acest lucru s-ar sufoca.Daca se simte amenintat fuge de “rupe pamintul”avand o viteza destul de mare 65 km la ora,viteza pe care o poate mentine circa jumatate de ora.
Albinele, considerate de mult timp numai producatoare de miere si alte produse apicole, poseda si un sofisticat sistem de comunicare si o capacitate de stocare a informatiilor obtinute de-a dreptul impresionante. Sunt adevarate computere in miscare permanenta, transmitindu-si locul unde se afla cel mai bun nectar. Radarul lor functioneaza chiar si in lipsa soarelui. In zilele innorate, ca si in timpul noptii calculeaza pozitia astrului solar, chiar din cealalta parte a lumii.
Alta informatie soc detroneaza sampania “Dom Perignon“. Calugarul benedictin care a dat denumirea acestei bauturi nu este inventatorul ei. El s-a straduit din toate puterile sa elimine procesul de fermentare care ar fi dus la otetire. Altcineva a inventat sampania.Va las sa descoperiti cine citind.
Se pare ca “urmasii nostri” primatele cele denumite gorile dorm in copaci sau pe jos facindu-si cuiburi, ca niste adevarate pasari. Nu sunt cuiburi permanente, timpul de realizare este de cateva minute, femelele dorm in ele cu puii lor, in timp ce masculii dorm pe jos.
Nu pot spune ca am devenit mai desteapta citind si inmagazind aceste lucruri scrise , dar cu siguranta sunt mai inteleapta.
Totul trebuie trecut prin filtrul propriei gandiri, mereu trebuie pusa intrebarea “de ce”. Daca unele raspunsuri nu va satisfac, nu e nici o problema, adevarul iese mereu la suprafata, puteti dormi linistiti, sunteti printre cei care macar au intrebat.
Bors Angela
